Cele o mie de românce sclave pe câmpurile din Ragusa. După denunţul reviste L’Espresso, Corriere della Sera publică o anchetă despre viaţa îngrozitoare a mii de românce venite la muncă în zona Ragusa, la cules de roşii. Sunt exploatate nu numai agricol, primind 10-15 euro pe zi, dar şi sexual. Patronii profită de ele. Sunt practic sclavele sicilienilor proprietari ai fermelor. Recent, Ambasada României a comunicat că nimeni nu a depus plângere. Din punctul de vedere al autorităţilor române, cazul pare încheiat. Însă oroarea continuă.
Oroare pe câmpurile din Ragusa, românce exploatate şi violate, denunţul revistei L’Espresso
Românce sclave la Ragusa, MAE: Ambasada şi Consulatul au demarat verificări, în regim de urgenţă, dar nu s-au înregistrat plângeri ale victimelor
La Vittoria, în provincia siciliană Ragusa, oraş supranumit „capitala roşiilor” se consumă drama celor peste o mie de românce, victime ale unei supuneri nu numai economice, ci şi sexuale, scrie Corriere dela Sera, în ediţia naţională de joi, 23 octombrie.
Situaţia este foarte gravă. Semnalul sunt avorturile: 5-6 pe săptămână într-un oraş cu 60.000 de locuitori!
Cazul româncelor din Sicilia: politicienii italieni, interpelări în Parlament
Preotul Beniamino Sacco este cel care a denunţat primul faptul că româncele sunt exploatate nu numai agricol, ci şi sexual, de către patronii sicilieni, care nu vor să folosească metode contraceptive, „din aroganţă”, scrie Corriere.
Astfel, Vittoria a devenit meleagul avorturilor, nimeni nu ştie cu precizie numărul lor însă se vorbeşte de o creştere exponenţială (5-6 pe săptămână la un oraş de 60.000 de locuitori) şi chiar şi avocatul Giuseppe Nicosia, primarul PD din Vittoria, care la primele zvonuri a apărat bunul nume al oraşului astăzi admite că „mi s-au raportat cifre grave şi am cerut structurii sanitare o verificare oficială”.
Românce sclave în Sicilia, Leontin Cojocea (CASCRI) a prezentat un DENUNȚ la Parchetul din Ragusa
”50 de milioane de euro despăgubiri pentru româncele sclave din Sicilia” – Denunţul Federaţiei Străinilor la CEDO
De-a lungul anilor a existat o schimbare totală a forţei de muncă. Tunisienii care au populat câmpurile ragusane au fost înlocuiţi de românii deveniţi comunitari în 2007, scrie Corriere. Magrebienii erau mai organizaţi, ştiau să ceară salarii regulare şi constituiau o comunitate unită şi solidară.
Românii nu sunt aşa. Acceptă salarii mai mici (maxim 25 de euro şi fără plata contribuţiilor INPS), deseori sunt plătiţi la sfârşitul sezonului dar mai ales nu constituie o comunitate capabilă să se apere, consideră Corriere.
Peste 40% din forţa de muncă românească este formată din femei, sosite cu autobuzul din zona Moldovei, şi în general au pe cineva de întreţinut în patrie: aproape întotdeauna un copil născut devreme dintr-o relaţie instabilă şi sfârşită prost, mai scrie Corriere.
Femeile au vârste între 20 şi 40 de ani şi muncesc în sere timp de 11 ore, şase zile pe săptămână. Muncitorii agricoli trăiesc lângă sere. Locuinţele sunt foste depozite de unelte sau barăci, zidurile nu sunt tencuite, podelele sunt din pământ bătătorit, serviciile sanitare în exterior. Sunt condiţii de degradare şi izolare.
Banii le ajung româncelor numai să supravieţuiască şi să trimită ceva în patrie pentru copii. Şi pentru aceşti bani puţini, sunt şantajate de patronii sicilieni, care profită de ele.
Părintele Beniamino Sacco ştie multe lucruri: ar fi între 1.000 şi 1.500 de femei românce care sunt la discreţia patronilor lor. Cine nu acceptă, îşi pierde locul de muncă şi cazarea.
„Aroganţa masculină a patronilor îi determină să nu folosească prezervativul„, menţionează cotidianul italian şi astfel româncele ajung la avort. În unele cazuri (rare) termenul limită a fost depăşit şi s-au născut copii.
Italiencele din Vittoria se fac în general că nu văd ce fac soţii lor, toate sunt casnice şi în fond nu pot să-şi pună în joc statutul de soţie. Soţii au între 50 şi 60 de ani, un nivel redus de educaţie şi li se pare firesc să devină şi patronii libertărţii sexuale ale angajatelor.
Primarului Nicosia îi este teamă ca din această situaţie să nu derive o campanie împotriva oraşului sau ca producţia de roşii din Ragusa să devină sinonimă cu sclavia şi să fie respinsă.
Italia anului 2014 va fi capabilă de un act de civilizaţie pentru a le asigura româncelor un trai decent?