Andi Rădiu
Da, așa ar putea fi catalogat ministrul delegat al Diasporei, Dan Stoenescu, fără niciun fel de reținere. Un ministru al unui guvern tehnocrat, în care mulți și-au pus speranțele că ar putea face o revoluție la Departamentul pentru Relația cu Românii de pretutindeni s-a dovedit un politruc model. Nu a provocat nicio revoluție la DRP, deși perioada de (hai să-i spunem) adaptare a trecut.
Dan Stoenescu a fost investit în luna noiembrie a anului trecut, aşa că are nevoie de o evaluare după aproape o jumătate de an de ”domnie” şi o jumătate de an până la expirare.
În vreme ce predecesorul său, Angel Tîlvăr, a încercat, cel puţin, să facă schimbări majore, introducând două sesiuni de finanțare și încurajând proiecte care să unească asociațiile, organizațiile sau publicațiile din diaspora, Dan Stoenescu a coborât pe scara evoluției departamentului cu vreo câțiva ani buni.
În ultimii ani s-a tot discutat despre lipsa proiectelor de anvergură, despre sumele mizere care sunt distribuite în proiecte fără niciun impact în comunitățile de români sau asupra imaginii României în străinătate. S-a tot discutat despre banii care sunt dați așa-ziselor asociații sau fundații din România care nu ajută în vreun fel diaspora. Nu mai vorbim de Republica Moldova, această veritabilă gaură neagră pentru fondurile alocate diasporei. S-au scris nenumărate rânduri despre false publicații de informație pentru românii din afara țării dar care nu au nici 100 de cititori și mai ales despre banii care se duc către bisericile din afara țării, cu motivații care mai de care mai halucinante (schimbat termopanele, ex.).
Nimic din greșelile trecutului nu a contat pentru noul ministru. Nu am auzit, în aproape jumătate de an de când a fost numit în fruntea DRP, nicio idee nouă care să aducă o îmbunătățire în asociaționismul românesc din diaspora. Stoenescu a afirmat imediat după urcarea pe ”tron” că vrea să viziteze diaspora. Primul articol care a apărut despre noul ministru suna cam așa: ”Noul ministru al diasporei o ia de la capăt cu turismul pe bani publici: ”Voi merge să vizitez cât mai multe comunităţi”…și așa a fost.
Ti-e greu să găsești o țară în Europa pe care ministrul delegat să nu o fi vizitat, evident fără vreun folos concret, sub pretextul cunoașterii comunităților, ca și cum la ambasade și consulate, în maxim 2 ore de discuții sterile, ar cunoaște adevăratele probleme ale românilor. Mai mult, vizitele domniei sale s-au dedicat unei așa-zise informări despre votul prin corespondență.
Nimic despre traficul de persoane, un fenomen extrem de îngrijorător care aduce după sine o imagine deosebit de negativă României, nimic despre munca la negru sau escrocheriile firmelor care aduc oamenii la muncă și îi transformă în sclavi, nimic despre numeroasele probleme legate de documente, taxe consulare, siguranța controalelor firmelor de transport, etc.
Nu l-am auzit niciodată să ceară românilor idei pentru promovarea României și schimbarea imaginii destul de șifonate. Nu am sesizat nicio intenție de a promova artiștii, pictorii, oamenii de cultură din străinătate pentru a pune umărul la schimbarea percepției despre țara noastră.
Pe noul ministru l-a interesat însă promovarea proiectului RePatriot, din care, alături de Sandra Pralong (devenită celebră cu găinile diasporei pe internet!), consilieră de stat pentru problemele românilor din afara țării, au făcut aproape o religie. Pentru că deplasările ministrului au avut ca scop și promovarea acestui proiect deosebit de dubios. Pe banii statului, acest ministru le-a vorbit românilor despre un proiect privat, finanțat din surse încă neștiute public și promovat până la refuz…îi lipsește totuși ceva în chestiunea asta: papionul tricolor.
A venit și perioada cererilor de finanțare… descoperim aceleași proiecte nesemnificative, același mărunţiş întins ca pomană (cu excepţii), aceeași atitudine față de site-uri si publicații fără cititori... nimic care să te facă să spui că la DRP s-a schimbat ceva. Din contră, multe umbre și semne de întrebare legate de finanțări care te duc cu gândul ori la incompetență, ori la rea-voință, ori la sfori şi odgoane. Pentru a-şi spăla păcatele, marii afacerişti dau bani la biserici. Dar oare ministrul Stoenesu ce are pe suflet de semnează în draci toate cererile venite de la unşii celui de Sus?
Nu a putut să refuze finanțarea a zeci de biserici din diaspora, cu sume considerabile ca și cum nu ar exista un Departament al Cultelor, o Patriarhie sau diverse Episcopii care finanțează sau produc foarte mulți bani.
Uitându-ne pe listele cu proiecte observăm totuși o diferență faţă de anii trecuţi: funcționarii de la DRP nu au fost în stare nici măcar să copieze sumele reale din cereri, ni s-a oferit o cacealma, au fost trecute sume de zeci și sute de milioane de euro. Incompetență în stare pură…
Ar fi multe de scris despre activitatea unui ministru care a dus departamentul înapoi în timp. Nici măcar un congres prevăzut de lege, promis de ani de zile și care a primit aprobarea Birourilor Permanente din Parlament nu a putut fi organizat. Metodologia i s-a pus la dispoziție, banii i s-au repartizat, mai lipsea organizarea unui secretariat, care intra în obligația DRP…
Nimic din toate astea, doar plimbări, mese festive și audiențe… dar nu cele clasice, ci în avion.
Cea mai gravă omisiune este lipsa unui proiect de întărire a reprezentativităţii între românii din diaspora. În continuare „reprezentanţii” diasporei, pe care nu i-a ales nimeni, fac vremea frumoasă şi urâtă la DRP. Interlocutori perfecţi pentru un tehnocrat cu comportament de politruc.
Citește și:
Doamne, dă-ne voturi! Ce caută delegaţiile oficiale din România în bisericile din diaspora
Megadelegație în Italia pentru votul prin corespondență: șapte oameni timp de șapte zile
