Demascarea indolenţei, a corupţiei şi a mizeriei din sistemul „România” nu a început cu incendiul din clubul Colectiv din Capitală. Au fost mai multe episoade; unele s-au bucurat de presă şi de atenţie publică, altele nu.
În 2010, şase bebeluşi au murit arşi de vii într-o maternitate din Bucureşti şi cinci au fost răniţi. Au fost condamnaţi directorul structurii (şase luni cu suspendare), asistenta pe tură (doi ani şi două luni cu executare) şi electricianul (un an cu suspendare). Nimic nu s-a spus în spaţiul public despre un aparat de aer condiţionat fix conectat la o priză externă, nimic despre faptul că priza nu era ignifugă, mai nimic despre absenţa unui senzor de alarmă anti-incendiu sau despre lipsa instalaţiei de stingere a incendiilor.
Opiniei publice i s-a servit spre oprobriu o asistentă care a lipsit din sală 12 minute pe o tură de 12 ore şi un electrician care nu a verficat dacă lamele prizei erau suficient de dure ca să ţină ştecherul bine în priză şi să nu facă scântei. O jignire la adresa inteligenţei oricărei persoane cu minime cunoştinţe tehnice ori care a intrat măcar odată într-o structură publică „la normă”.
În astfel de momente crunte, când îţi vine să strigi la cer, apare şi caravana tâmpiţilor. O formează o parte consistentă a presei, formatori de opinie şi politicieni. Ei nu fac altceva decât să se aşeze precum cloştile în mijlocul drumului şi să-i forţeze pe toţi cei din spatele lor să le urmărească discursurile tembele. Fără să-i lase să înainteze un pas.
În cazul menţionat mai sus problema majoră a fost bârfirea şi terfelirea asistentei și a sistemul sanitar şi nicicum dotarea clădirilor publice cu instalaţii automate de detectare, alarmare şi de stingere a incendiilor. Oamenii greşesc, maşinile mai rar. O lecţie ratată, care însă ar fi putut salva vieţi.
S-au mai format astfel de caravane de tâmpiţi. De exemplu cele care au încercat să oprească România din drum delirând despre avantaje economice inexistente în cazul gazelor de șist ori a exploatării de la Roșia Montană. Însă antrenamentul şi l-au făcut în campaniile electorale.
Alegătorii au fost tot timpul mai informaţi câte amante ori maşini are un candidat, decât ce propune acel candidat pentru viitorul lor, ori mai grav, al copiilor lor. Caravana tâmpiţilor nu vorbeşte niciodată despre învăţământ, sănătate, infrastructură ori strategia externă.
Tragedia din clubul Colectiv din Bucureşti ne-a adus-o din nou în drum şi din nou cu argumente dintre cele mai groteşti; ba că Dumnezeu îi arde pe cei sărbătoresc Halloween-ul (poate Dumnezeul vostru, al meu sigur nu face aşa ceva), ba că salvările şi pompierii au ajuns târziu, ba că e mâna lui Oprea, ba că unul dintre patroni nu a vrut să transmită condoleanţe, ba că Piedone ar fi dat o casă şi altele de aceeaşi natură.
Când de fapt problema pe cât este de dramatică, pe atât este simplă.
1.) Clubul funcţiona în sistemul de şpăgi. În acest sistem, dacă eşti în regulă iei amendă pentru te miri ce. Amenda se cumulează la investiţia făcută pentru a fi în regulă şi dă cu minus în bilanţul contabil. Alternativa e să dai şpagă şi să rămâi în joc. Un sistem rodat 26 de ani, la fiecare nivel: baruri de cartier, magazine alimentare, cluburi, săli de sport, IMM-uri, construcţii private, lucrări publice, fabrici, concesionări de zăcăminte, de păduri, privatizări, ori chiar în companiile care au rămas (pe banii noştri) în portofoliul statului: RADET, CFR Călători sau Poşta Română. Toţi trebuie să contribuie, nimeni nu este exclus.
2.) 147 de răniţi pun în genunchi spitalele din Bucureşti. Catastrofele de orice natură (cutremure, cataclisme ori accidente majore) nu se opresc cu „Doamne fereşte!”, ci cu structuri pregătite să le facă faţă. Şi atunci gândul îţi zboară la cele 92 de milioane de euro pe care BOR le-a primit în 2014 din taxele noastre. La cele 77 de milioane de euro primite în 2013. La cele 80 de milioane de euro primite în 2012 şi tot aşa. Bani cu care i-am fi putut ajuta pe cei care au cu adevărat nevoie, oferindu-le măcar medicamente dacă nu sisteme anti-incendiu.
Acest sistem a început să ucidă cu nonşalanţă şi a scos lumea în stradă. Demisiile lui Ponta şi a lui Piedone nu pot fi considerate o victorie. Nu avem încă politicieni curaţi de pus în locul lor, dar e un prim pas şi fiecare drum lung începe aşa. Caravana tâmpiţilor a început să scârţâie în faţa Facebook-ului şi a surselor alternative de informare. În infernul care a devenit acum România pentru cetăţenii de rând şi pentru micii întreprizători, românii caută să distrugă sursa problemelelor. CORUPŢIA.
Cornel Toma