La zece ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, peste trei milioane de români sunt plecați la muncă în străinătate. Alţii vorbesc de aproape patru milioane de români. Mulți dintre ei s-au stabilit definitiv acolo, cu tot cu familii. Mirajul salariilor mari, dar şi lipsa locurilor de muncă din ţară au determinat oamenii să părăsească ţara.
Aproximativ 2,5 milioane de români au emigrat pe perioadă îndelungată din ţară şi alţi circa 500.000 au plecat pe termen scurt în alte ţări în ultimul deceniu. Mirajul salariilor mari, dar şi lipsa locurilor de muncă din ţară au determinat populaţia cu vârstă de muncă să părăsească ţară, iar consecinţele au fost deopotrivă pozitive şi negative.
Numai în primul an de la aderarea României la Uniunea Europeană România a rămas fără jumătate de milion de locuitori, majoritatea optând să meargă la muncă în state precum Italia sau Spania, unde există şi în prezent cele mai mari comunităţi de emigranţi români.
Cea mai mică migraţie a fost înregistrată abia în 2013: 160.000 de români. Rata plecărilor a crescut din nou după aceea, până la aproape 190.000 în 2015.
Din 2006 până în 2015, românii din străinătate au trimis acasă peste 52 mld. euro, cu mult peste nivelul investiţiilor străine din aceeaşi perioadă (de circa 41 mld. euro în ultimii zece ani). „Din perspectiva celor rămaşi acasă, câştigurile au fost mari, pentru că banii veniţi de la migranţi au fost considerabili şi continuă să fie importanţi. Totuşi, este firesc să ne aşteptăm la o scădere a volumului remitenţelor odată cu creşterea vârstei medii a diasporei româneşti în străinătate. Cu cât românii emigranţi stau mai mult acolo, cu atât vor veni mai puţini bani în ţară”, a explicat pentru zf.ro profesorul Dumitru Sandu de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii din Bucureşti.
Totuşi, această scădere a remitenţelor este cumva compensată de efectele sociale, culturale şi politice ale experienţei românilor care au migrat în străinătate, fenomenul migraţionist devenind principalul factor de modernizare a societăţii româneşti. Cel mai bun exemplu în acest sens ar fi votul de la alegerile prezidenţiale din 2014, spune profesorul Sandu, când diaspora a constituit un fel agent colectiv care a condus la o schimbare a rezultatelor.
„Votul a fost altfel, iar tinerii care au circulat în marile oraşe europene au început să aibă raportare mai critică vizavi de administraţie, de Parlament sau de Guvern şi faţă de partidele politice, iar acestea sunt efecte ale modernizării generate de migraţie”, a mai spus profesorul Sandu.
Pe de altă parte, adaugă el, tabloul fenomenului migraţionist ar fi incomplet dacă nu se aduce în discuţie ideea dezvoltării economice inconsistente pe care a cunoscut-o România în această perioadă. „La nivel local, comunitar şi regional, efectele migraţiei sunt contradictorii. Au scăzut bugetele locale în special în comunele din care au plecat mulţi oameni. Ei nu mai sunt activi în zonele respective şi ca atare taxele încasate de către stat sunt mai mici. Iar această scădere a capacităţii de producţie economică locală nu este compensată de banii din străinătate”, a mai spus Sandu.
Migraţia a avut efecte negative şi în ceea ce priveşte alte aspecte ale populaţiei, cum ar fi problemele legate de situaţiile copiilor rămaşi singuri acasă pentru că părinţii le-au plecat la muncă în străinătate sau de creşterea numărului de divorţuri în zonele în care s-au înregistrat plecări mai intense ale locuitorilor.
