Maria Cristiana Tudose
N-am să povestesc ce înseamnă a fi părinte pentru că momentan știu doar ce înseamnă a fi copil, mai ales copil de români plecați în străinătate. Noi, copii de emigranți, cei care am fost luați dintr-o lume și aruncați într-o altă realitate, noi cei care a trebuit să acceptăm ironiile colegilor atunci când luam note prea bune și eram considerați tocilari, noi cei care nu înțelegeam ce ne cer profesorii și căutam din priviri o soluție, un ajutor.
Noi cei care a trebuit să ne împrietenim cu oameni noi, care a trebuit să ne integrăm și să ne ajutăm părinții. Noi cei care știm ce înseamnă să crești la bunici sau cu un singur părinte, așteptând sărbătorile pentru a petrece câteva momente în familie, noi cei care ne bucuram pentru dulciuri dar în secret eram cei mai fericiți pentru că părintele pe care îl iubim s-a întors acasă. Noi, cei care am plecat într-un loc minunat și acel loc frumos a devenit casa noastră.
Noi am înțeles că banii nu aduc fericirea unui copil, că cel mai prețios cadou făcut copilului tău este timpul pentru este o bogăție fără măsură; am înțeles că viața asta cere multe sacrificii și muncă, am realizat că trebuie să-ți vezi de lungul nasului, să nu te prefaci, să nu pari ceea ce nu ești și să cucerești respectul oamenilor din jur prin ceea ce ai în suflet. Banii, câștigul și bogăția ne-au orbit, ne-au făcut să uităm de familie, să credem că tot ceea ce facem este pentru familie deși nu recunoaștem că totul pleacă de la setea noastră de a avea ce n-am avut, de a obține ceva concret de la viața asta, ceva clădit cu mâinile noastre, ceva ce ne oferă o identitate pe lume.
Când pleci, te simți pierdut. Cu lacrimi pe obraz aterizezi într-un loc în care trebuie să zâmbești, să mergi înainte și să reziști.
Banii nu justifică lipsa de timp, întotdeauna trebuie să-ți rezervi puțin timp pentru familie pentru că acasă, lângă cei dragi, este cel mai protejat om; acolo, printre oamenii tăi, găsești liniștea și susținerea de care ai nevoie. Dacă ai familia lângă tine, poți învinge orice. Dacă sunteți sănătoși, dacă oamenii din jurul tău luptă cu și pentru tine, dacă lângă ei îți este bine, atunci ești acasă.
Dacă ai călcat pragul casei, atunci ești obligat să zâmbești, să îmbrățișezi persoana iubită și copii, să vorbești calm și să nu te răzbuni pe ei; problemele de zi cu zi nu depind de familia ta, nu este vina lor, n-ai de ce să țipi, să gesticulezi, să te enervezi și să te simți trădat. Cel mai mare păcat este să nu apreciezi ceea ce ai, să nu vezi câtă dragoste există în jurul tău doar pentru că problemele bat la ușă sau te întorci acasă stresat și obosit de la muncă.
Familia nu se clădește cu bani, familia se clădește cu susținere, dragoste, respect, răbdare și gesturi frumoase. Când ai îmbrățișat ultima dată un om drag? Când i-ai spus copilului tău cât ești de mândru sau când i-ai spus soției tale cât este de puternică și frumoasă? Îmbrățișează-ți copilul, nu este un semn de slăbiciune! Spune-i că este mândria ta și că ai încredere în el! Un copil sprijinit de părinți este un copil de succes.
De același autor, blogul EU SUNT FEMEIE
Mai citește și: