Pe 20 decembrie creştinii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sfântul Ignatie Teoforul, episcop de Antiohia, martir al Bisericii.
Când împăratul Traian a trecut prin Antiohia împotriva parţilor, Sfântul Ignatie a fost adus înaintea lui. Împăratul a încercat să-l facă să renunţe la credinţă. Sfântul Ignatie a fost chinuit îndelung, apoi a fost trimis legat la Roma, unde a fost dat de mâncare leilor.
În tradiţia poporului român, porcul de Crăciun se sacrifică în această zi, cunoscută popular ca „Ignat”. Dacă n-ai porc, tai măcar o găină, pentru că trebuie să vezi sânge în ziua de Ignat. Atunci când vine momentul tăierii porcului, toată familia se adună laolaltă pentru a asista la tradiţionalul obicei.
Potrivit Sandei Larionescu, cercetător la Muzeul Satului, ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului aminteşte de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul.
Folcloristul Petru Caraman consideră că obiceiul tăierii porcului din ziua de Ignat îşi află rădăcinile în tradiţiile antichităţii romane. Lumea romană practica acest sacrificiu la Saturnalii, între 17 şi 30 decembrie, consacrându-l zeului Saturn.
După ce animalul este sacrificat, iar carnea sortată, are loc un al doilea act ceremonial: împărţirea pomenii porcului. Prin tradiţie, ea se oferea împreună cu o lumânare aprinsă, celor care au ajutat la tăierea porcului, dar şi săracilor. Din restul cărnii se prepară produsele destinate sărbătorilor de Crăciun, Anul Nou şi Bobotează.
