«Un cetăţean român care este tratat în acest mod, cum este posibil să fie abandonat de statul său, cum este posibil ca Ministerul de Externe român să nu ia poziţie pentru a-l apăra pe acest cetăţean român privat de drepturile sale elementare, cum este posibil ca Ambasada română la Roma să nu ridice niciun deget?» Antonio Ingroia este revoltat de atitudinea statului român.
O legendă a luptei antimafia în Italia, Antonio Ingroia, fost procuror antimafia la Palermo, un procuror care a lucrat cu Giovanni Falcone şi Paolo Borsellino, fost component al Procuraturii Antimafia din Palermo, după ce a instrumentat cazuri foarte dificile şi periculoase legate de mafie, a devenit avocat şi în această calitate s-a aflat la Bucureşti în 15 – 16 iulie. A participat la adunarea generală a firmei Ecorec, în care clientul său, Victor Dombrovschi, ostaticul statului italian, a renunţat la calitatea de preşedinte al Consiliului de Administraţie.
Antonio Ingroia, avocat
La şedinţă a participat şi Angelo Tuzza , cel pe care magistratura italiană vrea să îl pună administrator al Ecorec, care gestionează groapa de gunoi de la Glina, deşi cotele puse sub sechestru nu îi oferă controlul asupra firmei.
Antonio Ingroia denunţă faptul halucinant că Tuzza s-a prezentat cu o escortă armată de la Poliţia Română, ceea ce el, în toată cariera sa de procuror antimafia nu a făcut. Antonio Ingroia arată câte greşeli flagrante s-au făcut în acest caz şi critică supunerea ruşinoasă de care dă dovadă statul român, văzând însă pentru acelaşi stat „o mare ocazie pentru a ridica capul„.
Pe scurt, cazul în are în centru pe Victor Dombrovschi, om de afaceri român cu cetăţenie dublă româno-australiană, proprietar al firmei Ecorec, care gestionează groapa de gunoi a Bucureştiului. La un moment dat s-a asociat cu o altă firmă, Agenda 21, care a promis investiții şi care la rândul său s-a asociat cu altă firmă din Italia, Sirco. La momentul asocierii, nimic nu prevestea că asociații italieni ai firmei vor avea probleme cu antimafia. Sirco a fost pusă sub sechestru în 2005 şi de atunci a început lupta pentru Glina. În legătură cu acțiunea Justiției italiene împotriva Mafiei, este vorba, pe scurt de așa-zisul „tezaur” al lui don Vito Ciancimino, fost primar la Palermo și referent al grupării Cosa Nostra în Sicilia, condamnat definitiv pentru mafie și decedat în 2002. Procurorii antimafia au identificat o parte din acest” tezaur” în firma Sirco, care avea 25% dintre acțiuni în firma Agenda 21, acționară la rândul său în Ecorec de la Glina. Punând sechestru la Sirco, au pus sechestru pe toate participaţiile în alte firme.
Victor Dombrovschi, „ostatic de stat” în Italia. Un dosar halucinant, un cetăţean român abandonat
Aşa s-a ajuns că Ecorec să fie legată de „tezaur”, o legătură inventată, după cum spune Antonio Ingroia. Dar în presă s-au aruncat cifre halucinante, „cea mai mare groapă de gunoi din Europa”, de 119 hectare, evaluată la peste 100 de milioane de euro. Cifre scoase din burtă! Victor Dombrovschi a fost arestat. În 2014 a fost arestat cu mari desfășurări de forțe și extrădat în Italia, fiind indicat ca „omul mafiei italiene în România”, trimis la Roma cu mandat de „judecată imediată”, care presupune că există destule probe pentru definitivarea rapidă a procesului şi demonstrarea vinovăţiei. După ce a stat aproape un an în închisoare la Rebibbia, acum e liber, cu domiciliu obligatoriu la Roma.
„Am făcut cerere pentru intrare în insolvenţă şi am fost acuzat că vreau să fur societatea pusă sub sechestru de italieni”. Victor Dombrovschi este acuzat la comun cu alte persoane că ar fi acționat pentru a vinde firma și în acest fel ștergând urmele banilor lui Ciancimino! Acțiunile pentru care a fost arestat fac parte din soluția unui tribunal român, care a tranșat, așa cum spuneam, partea comercială a cazului! Cu toate acestea, pentru acțiuni din România, certificate de autoritatea judecătorească română, a fost arestat și expediat în închisoare la Roma.
Oricum, statul italian vrea să pună mâna pe această groapă de gunoi şi, neavând controlul prin firmele sechestrate, îl şantajează pe Victor Dombrovschi să îl numească administrator pe Angelo Tuzza. Dacă nu îl numeşte, rămâne în continuare ostatic.
Halucinant, nu-i aşa? În Europa anului 2016. Dar statul român este atât de indiferent la soarta cetăţenilor săi, încât este posibil. Iată cum, ne-a explicat Antonio Ingroia, în interviul acordat în exclusivitate Gazetei Româneşti.
Antonio Ingroia, care este situaţia procesului?
«Din păcate pare un proces uitat. Pentru că merge înainte cu ritm foarte lent , o medie de una, maxim două şedinţe pe lună, şi am ascultat până acum doi, trei martori şi trebuie să fie audiaţi încă peste 100…»
Victor Dombrovschi, ostatic
În ordonanţa de reţinere se vorbea de judecată imediată.
«Da, este o judecată imediată în sens formal, procurorii au vrut doar să nu aibă loc că o audiere preliminară, unde s-ar fi pronunţat un judecător. Procuratura în acest fel, prin judecata imediată, a evitat pronunţarea unui judecător, până la finele procesului, ne imaginăm că până atunci vor trece câţiva ani.
Nu vom avea o sentinţă foarte curând.»
A cui este vina?
«Se spune mereu că este vina sistemului. »
Român sau italian?
«În primul rând a sistemului italian. Însă există o pasivitate din partea sistemului român , în sensul că România are un cetăţean de-al său român prizonier al unei alte ţări europene, adică Italia, prizonier mai întâi în închisoare, apoi în arest domiciliar, apoi cu obligaţia de a locui la Roma, cu interdicţie de a părăsi ţara. Un prizonier pe cheltuiala lui, dealtfel, pentru că Victor Dombrovschi, pentru a putea ieşi din închisoare, a fost constrâns să îşi ia casă la Roma, să îşi plătească el casa şi masa într-o ţară străină , departe de familia sa, de activitatea sa de muncă, de interesele sale, nu vorbeşte limba, dar aceste chestiuni au fost ignorate.
Au existat şi momente de ciocnire, de conflict cu judecătorii care ignoră complet acest fapt, şi am avut ciocniri cu judecătorul când noi am pus întrebări de drept românesc, aşa cum este normal, fiind vorba de Ecorec, o societate de drept românească, Agenda 21 o societate de drept românesc, şi este normal că trebuie să se ţină cont de dreptul român, şi de mai multe ori preşedintele (completului de judec ată – n.r.) a răspuns, spunând că „pe noi nu ne interesează dreptul român, pe noi ne interesează doar dreptul italian, nu ne interesează ce prevede legea română, interzic avocaţilor să pună alte întrebări despre dreptul român.”
Aceasta, dincolo de fond, este un exemplu de tipul de atitudine care s-a avut în acest proces, în care avem un cetăţean român care suferă o foarte gravă disparitate de tratament faţă de italieni. Italienii (din această cauză – n.r.) nu sunt, marea majoritate, nici măcar deţinuţi, cei care au fost închişi, dintre ei mai este unul închis, Raffaele Valente, care însă are o obligaţie de domiciliu acasă la el, în oraşul său, interdicţia de a pleca din ţara sa, în timp ce Victor Dombrovschi este ostatic al altei ţări.
Obligaţie de domiciliu, dealtfel, cu o altă absurditate. Potrivit judecătorilor – eu sunt convins că infracţiunea nu există, dar dacă ar exista – infracţiunea ar fi fost comisă în România, nu ar fi fost comisă în Italia, pentru că Agenda 21 este în România, Ecorec este în România, acuzaţia că ar fi obstacolat acţiunea magistraturii italiene ar fi avut loc în România, deci toate infracţiunile ar fi fost comise în România, ipotetice infracţiuni, eventual, pentru că nu există.
În acest caz, este un defect de jurisdicţie, autoritatea judiciară italiană nu putea face acest proces , dacă trebuie să se facă un proces, trebuia să se facă în România. Judecătorii au respins această excepţie şi susţin că infracţiunea a fost comisă la Roma , dar paradox în paradox, spun că Victor Dombrovschi trebuie să stea la Roma – adică în oraşul în care ar fi fost comisă infracţiunea – pentru a-l împiedica să comită alte infracţiuni.Dar cum, dacă infracţiunea a fost comisă la Roma, cum îl ţii la Roma?»
Toate acestea privesc Italia, dar ce vină are România?
«Da, toate acestea privesc Italia. Dar un cetăţean român care este tratat în acest mod, cum este posibil să fie abandonat de statul său, cum este posibil ca Ministerul de Externe român să nu ia poziţie pentru a-l apăra pe acest cetăţean român privat de drepturile sale elementare, cum este posibil să nu existe un Minister de Externe care să se intereseze de situaţia în care se află acest cetăţean, cum este posibil ca Ambasada română la Roma să nu ridice niciun deget, în ciuda faptului că noi , Victor Dombrovschi ca cetăţean a făcut diverse memorii şi semnalări la Ambasada română şi nu s-a întâmplat nimic, eu cred că această chestiune este, mai degrabă anormală, această linişte, o linişte de neînţeles în Italia, dar cu atât mai mult de neînţeles în România.»
Cum se explică faptul că presa a ignorat subiectul?
«Noi vom merge în continuare şi mai devreme sau mai târziu cred că ni se va da dreptate. Dar este important să se ştie, este importantă presa liberă şi independentă şi sper ca aceast interviu să fie de ajutor şi susţinere, avem nevoie de o opinie publică atentă, avem nevoie de organe de informare care să facă cunoscut acest caz. Am avut dificultăţi în a-l face cunoscut în Italia. A ieşit câteun articol… Pot să înţeleg în Italia, Procuratura din Roma şi-a pus deasupra toată greutatea, toată autoritatea sa în acest proces, asa că presa greu se va pune contra Procuraturii din Roma. Dar mă surprinde că presa română nu este pasionată de soarta unui comnaţional de-al său sechestrat, ostatic de stat în Italia.
Dacă autoritatea română ar fi aplicat cererea de sechestru a părţii italiene, Ecorec ar fi fost deja falimentată, ar fi fost deja moartă.
Faţă de această situaţie, în care se spune lui Dombrovschi şi statului român: daţi-ne Ecoirec, altfel îl ţinem pe Dombrovschi în închisoare, ar trebui să fie o revoltă populară în România, ar trebui să fie petiţii, prime pagini de ziare, ar trebui să fie şi puţin orgoliu patriotic. În schimb nimic din toate acestea.»
Statul italian este interesat de groapa de gunoi din Glina?
«Este clar că statul italian în complexul său, este flămând după gropi de gunoi. În fiecare lună este o situaţie de urgenţă, acum avem o urgenţă în Sicilia, avem la Napoli, Roma, peste tot, se vorbeşte de trimiterea deşeurilor în străinătate, în România, deci o mare gorapă de gunoi… apoi în Italia în spatele acestei anchete s-a creat un mit al acestei gropi de gunoi, numită „cea mai mare groapă de gunoi din Europa”, ceea ce nu e adevărat, dar a crescut apetitul, este clar că statul italian esate interesat .
La aceasta statul român ar trebui să se opună, pentru că este vorba de un patrimoniu de afaceri, ar trebui să îl apere, altfel cum se gândeşte România că poate creşte? Dacă se gândeşte să crească doar ca supus al aşa-numitelor ţări puternice , cum este Italia, sau vrea să meargă pe picioarele sale… Dacă vrea să meargă pe picioarele sale, aceasta este o mare ocazie pentru a ridica capul.»
Sorin Cehan
citeşte şi
Cazul prizonierului român al statului italian: «Tezaurul lui Ciancimino în România, o invenţie»
Victor Dombrovschi, „ostatic de stat” în Italia. Un dosar halucinant, un cetăţean român abandonat