Curajul Giorgiei, liceană model. Trăiește fără părinți la Roma. Corriere della Sera vorbește în termeni admirativi de o elevă de 17 ani, Giorgia Enache. Înscrisă la Liceul lingvistic Lucrezio Caro, s-a remarcat în timpul unui stagiu la prestigioasa universitate privată Luiss. La școală are note bune, vorbește 5 limbi, dar trăiește singură cu fratele său: mama s-a întors în România pentru muncă, tatăl a murit acum trei ani.
Veselă, solară, energică, activă, studioasă și cu voință. Așa este descrisă Giorgia Enache, elevă de 17 ani din Roma, „frumoasă la exterior și frumoasă la interior”. A sosit la Universitatea Luiss pentru un stagiu de practică, trimisă de prestigiosul Liceu lingvistic Lucrezio Caro, și s-a remarcat.
Giorgia își imaginează un viitor strălucit. «Vreau să mă fac avocat, am o adevărată pasiune pentru lege». Însă trecutul și prezentul său, ascunse tuturor, au pus-o la o grea încercare. Locuiește la Capena cu fratele ei. «Eu trăiesc cu fratele meu, care are 25 de ani și lucrează toată ziua – a mărturisit într-o zi în timp ce scria un newsletter pentru biroul de presă de la Luiss. Pregătesc de mâncare pentru amândoi, deretic prin casă, mă îngrijesc eu de toate. Mama e în România, pentru muncă, tata a murit acum trei ani».
Giorgia este fiica a doi români care în Italia au găsit un loc de muncă și o șansă de a-și crește copiii: sora cea mai mare a Giorgiei, care are 28 de ani, este căsătorită, fratele care trăiește cu ea lucrează, iar ea studiază, obținând numai note bune. «Vorbesc italiană, română, franceză, engleză și spaniolă – explică. Îmi place să studiez, cred că tata ar fi mândru de mine».
Tatăl, care lucra în sectorul construcțiilor, a fost ucis de o tumoare la stomac, și de atunci «familia mea s-a frânt», recunoaște Giorgia. Pentru ea după acea zi viața s-a schimbat foarte mult: mama constrânsă să se întoarcă în România pentru a câștiga mai mult și a-i întreține pe toți, călătoria în fiecare zi de la Capena în centrul Romei pentru a frecventa școala, viața cotidiană solitară formată din mâncare frugală, cărți, curățenie pentru a menține cel puțin în aparență o ordine în acea casă goală, dar pentru care încă reușesc să plătească chiria fără a întârzia nici o lună.
«A fost destul de dificil să mă descurc, m-am simțit fragilă. Dar trebuia să merg mai departe, ce puteam face?». Nu are gânduri de plecare: «Nu, în România nu m-aș duce, pentru mine e un loc de vacanță, nu patria mea. Viața mea e aici, vreau să mă confrunt cu această lume.».
