Tradiționalul Raport privind Imigrația, realizat de Caritas-Migrantes, a fost prezentat la Expo Milano. Străinii reprezintă 8,1% din populația italiană, iar aceștia produc 8,8% din PIB-ul italian.
”Prezența neitaliană a devenit parte integrantă și indispensabilă pentru teritoriile noastre, dar există o mare provocare culturală – a subliniat președintele Caritas Italiana, cardinalul Francesco Montenegro. Trăim în practica primirii, dar suntem în mod continuu bombardați de mesaje distorsionate, de răutăți și negativitate”.
Pe 4 iunie la Expo Milano a fost prezentat al XXIV-lea Raport Național Caritas și Migrantes pe timpul conferinței ”Migranți și Hrană, de la exploatarea muncii la afacerile etnice”.
Foamea îi împinge pe oameni să migreze, să se mute în căutarea hranei, a demnității. Și Italia, în ultimii 40 de ani, a fost destinația a milioane dintre ei. Imigranți care nu sunt – cum deseori în mod eronat se aude spunându-se – oameni ”cărora să le dai” pentru că ”sunt în situație de necesitate”, ci persoane care dau. Care contribuie la creșterea Italiei. Mai mult: sunt indispensabili ”viitorului țări altfel destinată să se stingă în mod inexorabil”.
La conferință au intervenit: președintele Caritas Italiana, Eminența Sa Card. Francesco Montenegro, părintele Francesco Soddu, directorul Caritas Italiana, și Excelența Sa Mons. Nunzio Galantino, secretar general al CEI. Îngrijitorul raportului XXIV a fost Oliviero Forti.
În discursul de deschidere a lucrărilor, cardinalul Montenegro a subliniat: ”Imigrația nu este numai o urgență, ci și o bogăție. Italia este o răscruce de culturi și partea neitaliană este indispensabilă pentru teritoriile noastre”.
La începutul lui 2014, în Italia s-au înregistrat 60,7 milioane de locuitori, dintre care 4,9 milioane străini, care reprezintă 8,1% din populația totală. În cursul anului 2014, străinii din Italia au produs 8,8% din bogăția națională, echivalentul a peste 123 de miliarde de euro: imigranții sunt actorii dezvoltării țării.
Resursă, nu problemă
Raportul susține că imigrația nu e o problemă, ci o resursă. Și că imigranții nu sunt ”cei care cer”, ”cei cărora să le dai”, ci sunt în schimb ”actorii dezvoltării”. Potrivit datelor, imigranții – care reprezintă astăzi circa 8% din populația rezidentă în Italia – anul trecut au produs 8,8% din bogăția națională. Și au făcut-o în schimbul unor retribuții net inferioare celor italiene.
Dacă salariul mediu al unui cetățean italian este echivalentul a 1.326 de euro lunar și cel al unui cetățean comunitar care lucrează în Italia este de puțin sub o mie de euro (mai exact 993 euro), retribuția ”extracomunitarilor” este de 942 de euro lunar. Cifre care vorbesc clar.
Cu toate acestea, asocierea dintre termenul ”imigrant” și condiția de asistat, de nevoiaș, s-a consolidat în așa măsură încât raportul Caritas-Migrantes dedică câteva pagini ”redefinirii” conceptului.
Fiindcă dacă potrivit vocabularului ”imigrant” este cel care vine din străinătate, potrivit ideii comune este un sărman care transmite această condiție și pe cale ereditară. Raportul observă în această privință că și cercetătorii utilizează locuțiunea ”imigranți de generație secundă” pentru a defini tinerii născuți în Italia din părinți străini. Adică tineri care nu au ”imigrat” niciodată dar care s-au născut și au crescut în Italia, vorbesc perfect limba și uneori chiar și unul dintre dialectele acesteia.
Adevărul este că dacă ne gândim la imigrație din punct de vedere al rezultatului – adică a ceea ce produce aceasta în locul în care s-a încheiat călătoria – ”imigranții”, ”italienii”, ”străinii” sunt părți ale aceleiași populații: trăiesc pe același teritoriu, împart aceleași mecanisme economice, determină prin munca lor bogăția țării. Din acest motiv apare nepotrivită o definiție care să cristalizeze un statut.
La un moment dat, cel care s-a mutat într-o țară diferită de a sa trebuie să poată deveni cetățen cu titlu deplin.
Fluxurile mondiale
Potrivit departamentului ONU pentru Afaceri Economice și Sociale, în 2013 circa 232 de milioane de persoane din lume au trăit într-o țară diferită de cea de origine. Este foarte probabil ca această dată să nu țină cont de imigranții fără documente. Potrivit Organizației Internaționale a Migrației, cota de imigranți clandestini din totalul fluxurilor internaționale s-ar ridica la 10-15%. Cât privește Europa, numărul total de străini rezidenți la 1 ianuarie 2013 a fost de 34,9 milioane de persoane, echivalentul a 8,4% din totalul populației.
”Noii italieni”
Potrivit estimărilor Istat pentru începutul lui 2015, numărul străinilor rezidenți în Italia ar fi ajuns la cota de 5.073.000, reprezentând 8,3% din populația totală. Privind către naționalități, se confirmă prevalența netă a celei române (22%), urmată de cea albaneză (10,1%) și marocană (9,2%).
Căsătorii și familii
În 2013 au fost celebrate 26.080 de căsătorii cu cel puțin un soț străin, 13,4% din total, o cotă în ușoară flexiune față de anul precedent. Numărul familiilor cu cel puțin un component străin a fost de1.828.338 și a constituit 7,4% din total.
Muncitori și întreprinzători
În primul semestru din 2014, au rezultat 2.441.251 de ocupați străini (care au constituit 11% din totalul ocupaților), dintre care 1.627.725 non-UE și 813.526 de comunitari. Față de primul semestru din 2013, în fața unei ușoare diminuări generale a ocupației (-0,1%), pentru străini tendința a fost pozitivă, cu o creștere de 3,5% a ocupaților extra-UE și de 4,6% a celor UE. Ce fac? Sunt angajați în sectorul serviciilor colective și personale (39,3% din totalul ocupaților din sector), al hotelurilor și restaurantelor (19,2%), al construcțiilor (18%), agriculturii (17,1%), al industriei în sens strict (10,5%) și al transportului (10,3%). Nu este totul. Străinii din Italia, în cursul lui 2014, au produs 8,8% din bogăția națională, cu o cifră totală de peste 123 de miliarde de euro. Potrivit datelor Unioncamere, întreprinderile cetățenilor necomunitari la 31 decembrie 2013 erau în număr de 315.891: o creștere față de 2012 de 4,5%.
Elevi și cetățenie
În anul școlar 2013/2014, numărul elevilor străini din școlile italiene a fost de 802.785 (din care 415.182 născuți în Italia), care corespunde unei creșteri, față de anul școlar anterior, de 2,1%. Tot mai mulți cetățeni: în 2012, numărul cetățeniilor acordate a crescut față de anul precedent cu 16,4% (65.383). Provinciile cu numărul cel mai mare de cetățenii obținute sunt Milano, Roma, Brescia, Torino și Vicenza.
Criminali și deținuți
Din 2000 până în 2011, denunțurile în privința unor străini au crescut cu 339,7%, trecând de la 64.479 la 283.508, în timp ce corespondenta creștere a deținuților se reduce la 55,1% (de la 15.582 la 24.174). Dar atenție: ”Reconsiderând creșterea intrărilor în închisoare a străinilor – se citește în Raportul Caritas – acestea depind de permanența lor în Italia fără permis de ședere și de nerespectarea ordinului de expulzare din partea judecătorilor, pedepsită cu detenția de la 1 la 5 ani”.
Trăsături somatice
După cum s-a constatat în câteva anchete privind reținerile din partea poliției, se activează o etichetare a străinilor în funcție de trăsăturile somatice, cu o probabilitate de reținere pentru identificare din partea poliției care ar rezulta de zece ori superioară celei care îi privește pe italieni”. Cât despre celelalte infracțiuni, datele arată că cea mai mare incidență de străini se observă în rândul deținutilor pentru infracțiuni legate de prostituție (77,9%).
Foamea
Hrana, temă de discuție la Expo. Un drept de care, astăzi, 840 de milioane de persoane nu se bucură. ”În fiecare an 51 de milioane de copii de sub cinci ani – s-a declarat pe timpul prezentării – suferă din cauza malnutriției și, dintre aceștia, aproape 7 milioane mor. Concentrația cea mai mare trăiește în Africa subsahariană, unde 1 copil din 3 este subalimentat. Este Africa migrațiilor. Sunt și chipurile imigranților care, după o primă călătorie în căutare a unei vieți mai bune în Africa de Nord, astăzi traversează Mediterana în bărci, în așa-numitele ”călătorii ale speranței”.
