Revista L’Espresso publică în ultimul număr o anchetă, sub semnătura lui Federico Formica, despre străinii din Italia care muncesc în condiţii de sclavie, evident în comparaţie cu prevederile legislaţiei muncii şi contractelor naţionale de muncă. Espresso calculează că în Italia sunt circa 800.000 de străini care muncesc în afara legalităţii, în special în agricultură şi construcţii. O mare parte dintre ei sunt români. Sindicatul Cgil a propus o lege pentru înăsprirea pedepselor pentru intermediarii de forţă de muncă la negru, aşa-numiţii „caporali”.
800.000 de sclavi în Italia. Sunt lucrătorii la negru care se impart între construcţii şi agricultură, plătiţi cu ziua şi fără niciun drept. Salman se trezeşte înainte de zorii zilei. Apoi se duce să încerce să-şi câştige ziua, să se ofere la zeci de caporali. Dacă merge bine, îl iau pe un şantier (40 de euro pe zi) sau într-o seră (30 de euro). Nouă ore de muncă la rând, bineînţeles fără vreun contract. Dacă merge rău, rămâne acasă. În toate dimineţile, în fiecare zi e aşa. Salman nu a venit în 2002 din Tunisia la Ragusa, Sicilia, pentru a îngroşa rândurile unei armate de exploataţi. Însă a sfârşit oricum în aceasta. Şi acum lucrează în zona cea mai obscură a muncii la negru, cea a celor două sectoare cele mai devastate de fenomenul caporalatului: construcţii şi agricultură. Unde se face schimb de forţă de muncă foarte ieftină, în funcţie de zile. „Sunt necesare mai multe controale, mult mai multe”, spune Rafik, tunisian de 32 de ani, şi el împărţit între şantiere şi sere în provincia Ragusa. „Acele puţine care se fac sunt inutile. Pentru că angajatorii şi caporalii sunt foarte inventivi. Pe un şantier pe care am lucrat eram zece, însă numai patru în regulă. Cei patru erau puşi la vedere pe schele. Noi invizibilii, toţi într-o clădire. Astfel, dacă sosea vreun inspector, era uşor să ne ascundem şi şeful nostru salva aparenţele”.
Sclavii români
Valentin, român, lucrează la Roma de şase ani. Nu a fost plătit de trei luni deşi a muncit mereu. A văzut de toate. Ne explică cum funcţionează: „Fiecare constructor controlează o zonă. Are contacte peste tot şi când este programată o inspecţie este avertizat cu o zi înainte. Când se întâmplă, ne adună şi ne somează să rămânem acasă ziua următoare”. Valentin a rezumat astfel situaţia: „Noi străinii suntem constrânşi să facem lucrări care, pe un şantier în regulă, ar necesita cel puţin două persoane. În medie un muncitor nu reuşeşte să realizeze mai mult de 10 metri pătraţi de paviment pe zi. Mie mi-au cerut să fac chiar şi dublul. Şi dacă mă plâng răspunsul este întotdeauna acelaşi: «Dacă nu reuşeşti pleacă, găsesc altă persoană în cinci minute»”. Şantajul obişnuit, obişnuitul război între săraci. „Pentru noi este foarte normal să trecem de la un loc de muncă la altul”, încheie Valentin. „Ştim de la început că plata nu e sigură, că nu există contract şi că atunci când există este o farsă. Ştim că la finele lunii va trebui să ne chinuim pentru a obţine ceea ce ni se cuvine. Însă trebuie să mâncăm. Şi, aşadar, să acceptăm toate acestea”.
Lucrători fantomă
Mii de braţe invizibile lucrează zilnic pe câmpurile şi pe şantierele de construcţii italiene fără vreun control sau siguranţă. Sunt români, tunisieni, maghrebieni, sunt lucrătorii fantomă ai Italiei. Proporţiile fenomenului sunt descrise de două cifre: estimările elaborate în iulie 2010 arată că sectorul italian al construcţiilor se bazează pe braţele a 400.000 de lucrători-fantomă. Plus alţi 400.000 împrăştiaţi pe câmpurile şi în serele Italiei. Total: 800.000 de sclavi la îndemâna întreprinzătorilor şi şefilor de zonă fără scrupule. Şi este una dintre cifrele cele mai prudente. Actualul decret legislativ 251 din 2004, prevede numai o sancţiune administrativă de 50 de euro pentru fiecare lucrător pentru cei care angajează lucrători la negru. Descurajare zero, controale zero. Politica a făcut paradă de acţiunile de luptă împotriva muncii la negru. Una dintre cele mai importante iniţiative a fost reprezentată de proiectul de lege 1201, propus de guvernul Prodi. Prevedea pedepse de la trei la opt ani pentru recrutatorii ilegali de forţă de muncă, peste 9.000 de euro amendă pentru fiecare persoană angajată ilegal. La câteva săptămâni după prezentarea proiectului de lege, guvernul Prodi a căzut. Luni 24 ianuarie a avut loc o adunare naţională comună a Fillea şi Flai, cele două ramuri din sindicatul Cgil care se ocupă de construcţii, respectiv de agricultură. La această adunare a fost prezentată o propunere de lege privind caporalatul. Sindicatul propune acum ca acesta să fie considerat infracţiune sancţionabilă penal cu pedeapsă de la 3 la 6 ani.
