Nu se întâmplă numai în sudul Italiei. Și în nord există români exploatați. În timp ce a explodat cazul româncelor sclave din Sicilia, am fost contactați de un un grup de femei terorizate din provincia Ferrara. Un grup de circa 70 de femei, toate românce, care lucrează în localitatea Lagosanto, situată în provincia Ferarra, la o fermă agricolă, au fost prădate de documente, bani și bijuterii. De trei ori s-a întâmplat să fie ”călcate” de hoți, de anul trecut din luna octombrie. Ultima dată, în urmă cu trei săptămâni, în jurul datei de 20 februarie.
Chiar dacă au depus denunț la carabinieri, nimeni nu arată vreo intenție de a le ajuta și nici nu le dă vreun răspuns despre eventualele cercetări. Multe dintre ele au rămas fără acte, altele au rămas fără niciun ban. Patronul nu dă niciun semn că ar fi dispus să le dea o mână de ajutor. ”Sigur sunt de-ai voștri, români”, le-a spus el unora dintre ele.
Dezamăgite, câteva au plecat acasă, în România, altele au plecat să își caute altceva de muncă, în Italia, nesimțindu-se sigure în acel loc. Puține dintre ele au rămas în continuare, dar stau cu frică. ”Trebuie să luăm cu noi puținii bani pe care îi câștigăm. La fel și documentele. Altfel riscăm. ”, ne-a povestit una dintre româncele de la fermă.
«Ne este foarte frică»
Despre această situație ne-a scris una dintre româncele de la Lagosanto, cu rugămintea să nu îi publicăm numele. ”De ce vă e frică să vă dați numele?”, am întrebat-o. ”Nu știu ce mi se poate întâmpla. Mai bine nu spuneți cine sunt!”, a răspuns ea. Pentru a ne asigura că povestea lor e reală, femeia ne-a trimis fotografii și denunțul făcut la carabinieri. Nu a acceptat să fie făcute publice.
”Am citit la dumneavoastră despre ce li se întâmplă românilor în Italia, am citit și despre hoții români din Italia și să știți că nu e mare deosebire între nord și sud. Peste tot sunt români care muncesc pe bani puțini, care nu au nicio protecție, din partea nimănui și care stau în Italia la munci grele tocmai pentru că nu au ce face acasă. Și pe deasupra mai sunt și furați și fără să poată să ceară ajutor de la cineva. Nu ne bagă nimeni în seamă. Pentru ce îndurăm toate astea?”.
Acestea sunt cuvintele cu care s-a prezentat românca, cerând ca situația ei și a altor circa 70 de femei să fie prezentată în Gazeta Românească.
”Nu știu cui să mă mai adresez și ce să fac. Aveam 2000 de euro și niște bijuterii de aur. Totul mi-au furat, nu am rămas cu nimic. Am vrut să merg direct la carabinieri și să fac denunț, dar patronul mi-a spus inițial că merge el să vorbească. Bineînțeles că nu a făcut nimic. Am tot insistat eu și când i-am spus șefei noastre, tot româncă, că merg singură, abia atunci s-a deplasat și a vorbit despre furturi. Carabinierii au înregistrat denunțul și apoi nu s-a mai întâmplat nimic”, a început ea povestirea.
Oameni fără suflet
Femeia ne-a povestit ce s-a întâmplat în acea zi când hoții au intrat în clădire. ”Eu știam că au mai fost furturi, și în octombrie și în decembrie anul trecut. Fetele care au lucrat la culesul merelor atunci, au fost prădate și li s-a furat și lor aproape tot ce aveau. Inclusiv documentele. A fost un dezastru pentru ele, că pentru a putea pleca de sărbători acasă, s-au dus la consulat să își scoată foi de călătorie. Nu le-a ajutat nici atunci patronul, ele au plătit mașina, documentele, au pierdut și zi de muncă. Niște oameni fără suflet. Le-a lăsat fără banii munciți din greu în ultimele luni.”
”Știind ce li s-a întâmplat lor, lăsam aproape zilnic radio deschis în cameră, în ideea că dacă mai vin hoții în clădire, să creadă că în camera mea e cineva și nu intră. Nu a funcționat tehnica, au intrat peste tot. Asta mă duce cu gândul la faptul că hoții mereu au avut informații din interiorul grupului nostru. Cineva îi informa unde stăm, ce avem, când suntem la muncă, samd. Altfel cum să știe cineva străin, despre o clădire izolată, aproape de fermă, cum să știe când nu e nimeni acasă, când muncim și unde ținem lucrurile”, a continuat ea.
«Nu știu cât mai rezist »
Neputința femeii și a colegelor sale rezultă din faptul că nimănui nu îi pasă de necazul lor. ”Toate suntem dezamăgite. Fiecare a venit cu gândul să strângă ceva bani, să își rezolve unele probleme acasă. Am lucrat și sâmbete și duminici, nu am refuzat niciodată vreo muncă, oricât de grea era sau indiferent de zi. Am reușit fiecare dintre noi să punem un bănuț de-o parte, să cumpărăm câte ceva. Totul a dispărut într-o zi, când am găsit totul vraiște. Acum, mă gândesc că poate îi prinde pe hoți, dar cine să se ocupe de așa ceva? Că eu nu am speranță că își bate capul cu noi cineva. Am declarat carabinierilor tot felul de lucruri, inclusiv faptul că mi s-a furat un card de bancă, iar a doua zi au fost luați de la bancomat 70 de euro, toți banii care erau. Se știe de unde au fost extrași, ar putea fi identificat hoțul după camerele video. De la bancă mi-au dat o foaie în care scrie ora când au fost scoși. Nu m-a băgat nimeni în seamă. Patronul atât mi-a spus: ce îți mai bați capul, tot ai voștri au fost. ”, a completat ea.
Am întrebat-o pe româncă ce are de gând să facă în viitor. ”Ce să fac…mă întorc acasă când se închide sezonul, apoi mă întorc. Nu știu cât mai rezist, nu mai sunt nici eu la o vârstă la care să reziști foarte mult. Am copiii în străinătate, fiecare pe unde și-a găsit de muncă. N-aș mai vrea să muncesc ca un sclav și apoi să mi se fure agoniseala. M-am săturat.”, a spus ea.
”Știu că nu puteți face nimic ca să ne ajutați, dar aș vrea să povestiți cititorilor povestea noastră tristă, să nu creadă careva că în străinătate curge lapte și miere.” a completat ea.
Andi Rădiu
a.radiu@ziarulromanesc.net