Echipa României a câştigat 70 de medalii la Campionatul european de Qwan-Ki-Do – Copii şi Junior, desfăşurat în perioada 27-28 martie la Verona, clasându-se pe primul loc între cele 12 ţări participante.
Conducătorul delegaţiei a fost nimeni altul decât maestrul Florentin Marinescu, 66 de ani, o legendă vie a Artelor Marţiale din România. Florentin Marinescu, președintele Federației Române de Arte Marțiale din 1998, practică artele marţiale din 1960, de la vârsta de 10 ani. Nume cunoscut încă dinainte de 1989, când era preparator fizic al echipei Steaua, dar şi antrenorul de karate al lui Valentin Ceauşescu, la cererea expresă a lui Nicolae Ceauşescu.
Maestrul ne-a acordat în exclusivitate un interviu despre competiţiile de la Verona, dar şi despre practicarea artelor marţiale în România.
Vă rugăm să ne spuneţi la ce concurs aţi participat împreună cu sportivii dumneavoastră?
«Ca invitat al Federaţiei Internaţionale de Qwan Ki Do, am participat în perioada 27-28 martie 2016, alături de echipa naţională a României la al IV-lea Campionat european de Qwan-Ki-Do – Copii şi Juniori – pentru Cluburi, desfăşurat în Italia, la Verona.»
Ce medalii aţi obţinut?
«Fiind vorba despre un campionat adresat copiilor şi juniorilor, la start s-au aliniat peste 850 de sportivi cu vârste cuprinse între 7 şi 17 ani, din 12 ţări. România s-a prezentat la această competiţie cu un lot numeros şi valoros, concurând practic la toate probele, în total 34, în funcţie de vârstă sau sex, de luptă sau formă etc, reuşind să se claseze, după cele două zile de întreceri pe primul loc dintre cele 12 ţări participante, surclasând, cu cele 135 de puncte obţinute, ţări importante în practicarea Artelor Marţiale, precum Italia, (43 puncte, 3 Au.-8 Ag.-18 Br.) sau Franţa, (20 puncte, 2 Au.-2 Ag.-2 Br.).»
Cum au fost apreciaţi membrii echipei României la această competiţie?
«Faptul că România a reuşit să obţină un total de 70 de medalii – 24 de aur, 17 de argint şi 29 de bronz -, nivelul tehnic, ţinuta, comportamentul şi modul general de exprimare au făcut ca delegaţia ţării noastre să fie apreciată la superlativ, cuvintele de laudă adresate de organizatorii competiţiei, de ceilalţi participanţi, fiind edificatoare în acest sens.
Să vă dau un exemplu: cu o zi înaintea începerii competiţiei, zi liberă pentru fiecare participant, domnul profesor universitar George Teseleanu, membru al Academiei de Ştiinţe Tehnice a României, fostul Consul al României la Ancona şi Prim Vicepreşedinte al Federaţiei Române de Judo, invitat la acest important eveniment de către însuşi preşedintele şi, în acelaşi timp, fondatorul Qwan-Ki-Doului, Maestrul Phạm Xuân Tòng, ne-a propus să vizităm oraşul Padova, aflat la 80 de km de Verona. Astfel, abuzând de amabilitatea şi imensa cultură a domniei sale, devenit ghid de circumstanţă, am făcut un tur al oraşului Padova. Iar aici, în Basilica St. Anton am avut plăcuta surpriză să întâlnim un grup mare de copii, îmbrăcaţi în treninguri cu tricolorul României, însoţiţi de către antrenori şi părinţi. Erau din oraşul Bacău. Ca şi noi, veniseră să viziteze oraşul, să beneficieze de o zi de istorie în aer liber, urmând ca în a doua parte a zilei să se deplaseze la Veneţia, în acelaşi scop, după cum ne-a spus antrenorul Valerică Diumea.
maestrul Florentin Marinescu împreună cu două mici spotive medaliate la Verona
Şi atunci, ca şi în multe alte situaţii asemănătoare, am simţit un nod în gât, gardian intransigent al aerului şi cuvintelor, am simţit că inima, mărită brusc pentru a-i cuprinde pe toţi în iubire, respect şi recunoştinţă fără margini, bate exagerat de repede, am simţit binecuvântarea de a fi născut lângă astfel de oameni minunaţi şi imensa bucurie pentru alegerea făcută cu 56 de ani în urmă, aceea de a practica şi trăi în ARTELE MARŢIALE.
De altfel, la această competiţie, TOŢI participanţii trebuie apreciaţi dar, în mod special. Uniunea Italiană de Qwan Ki Do (Unione Italiana di Qwan Ki Do) – pentru exemplara organizare (nu trebuie uitat că toate competiţiile de copii sunt greu de realizat, ele necesitând atenţie mărită şi un număr sporit de personal auxiliar (la acest campionat numărul acestora depăşind 220 de voluntari). Un mulţumesc din inimă, alături de imensul respect, primului elev al Marelui Maestru Tong în Italia, actualul Director General al I.Q.K.D.F, Maestrului Roberto Vismara, centură neagră 7 Dang şi Maestrului Roberto Sambrotta, centură neagră 4 Dang, Preşedintele U.I.Q.K.D;
Echipa naţională a Belgiei care, în urma restricţionării plecărilor de pe aeroportul din Bruxelles, deşi aveau bilete de avion cumpărate, au închiriat autobuze, reuşid după eforturi mari să fie prezenţi la Campionatul european de Qwan-Ki-Do de la Verona;
Atât Departamentul de Qwan-Ki-Do din cadrul Federaţiei Române de Arte Marţiale, cât şi părinţii foarte tinerilor sportivi, pentru incredibilele eforturi financiare făcute, astfel ca aceştia să poată participa, reprezentând România.»
Credeţi că sporturile din această categorie, a Artelor Marţiale, au un viitor în România?
«Da, fără discuţie, cred că Artele Marţiale, în totalitatea lor, vor fi preţuite şi puse pe locul meritat în cadrul mişcării sportive din ţara noastră. Cred şi militez pentru acest deziderat de mai mult de jumătate de secol şi sper în continuare, cu tărie, ca cei aleşi, să rezolve problemele de educaţie fizică şi sport, de sănătate fizică şi mintală a membrilor societăţii româneşti.
De asemenea, sper ca dintr-o reală dorinţă de rezolvare a problemelor generate de aceste sporturi, conducătorii domeniului, şi nu numai, să înţeleagă că doar experţi autentici pot avea şi enunţa păreri, că discutăm despre o activitate în care sunt implicaţi sute de mii de practicanţi, că aceasta reprezintă un domeniu foarte important al societăţii româneşti, că fără dorinţă, fără o lege bine gândită şi pusă la punct, fără un sistem corect şi performant, fără reglementări şi criterii, fără transparenţă între părţile angajate în această activitate, nu poate exista prezent şi, cu atât mai mult, viitor. »
Maestrul Pham Xuang Tong, fondatorul Qwan Ki Do, prezent la Verona
Sunt încurajate din punct de vedere material, din bugetul ministerului de resort?
«Felul în care EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL şi, evident, ARTELE MARŢIALE sunt privite şi tratate de către cei care au condus România după evenimentele din Decembrie 1989, ne îndreptăţesc să ne întrebăm, din nefericire de cele mai multe ori retoric, cine sunt, de fapt, aceste personaje cărora nu le pasă de România, de starea biologică a naţiei, de viitor.
Pentru că viitorul oricărei ţări înseamnă în primul rând o populaţie sănătoasă, aptă să poată învăţa şi munci. Este cel mai important motiv pentru care această parte a educaţiei generale este tratată în majoritatea ţărilor civilizate ca o prioritate a orcărui guvern, indiferent de orientarea politică. Desigur că rolul de ambasador, pomenit şi folosit permanent, este important şi el, dar nu în aceeaşi măsură. Discutând strict despre Artele Marţiale, pentru a înţelege exact şi foarte repede situaţia, vă pot spune că în România, pentru cele 12 federaţii sportive oficial recunoscute (în total sunt circa 25 de grupări diferite care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu), Ministerul Tineretului şi Sportului acordă doar 3,6% din bugetul anual pe care statul îl alocă sportului.
Iar faptul că majoritatea miniştrilor de resort provin din rândul unor foste glorii ale sportului internaţional, de cele mai multe ori din grupa sporturilor olimpice, îi fac să considere că doar acestea sunt importante, chiar dacă numărul practicanţilor este foarte mic, iar rezultatele pe plan mondial, mult sub aşteptări şi investiţii.
Deci, se poate afirma fără a greşi, că există deliberat o DISCRIMINARE în sportul din România! Privind doar la felul cum au împărţit autorităţile sporturile, totul devine foarte clar. Grupa I – sporturi olimpice, Grupa a II-a – sporturi neolimpice, recunoscute de către Comitetul Internaţional Olimpic, Grupa a III-a – sporturi neolimpice nerecunoscute de către C.I.O. şi… Grupa a IV-a – sporturi, altele decât cele aflate în grupele I, II, şi III, printre care şi Artele Marţiale.»
Publicaţia noastră a scris despre mulţi sportivi români care locuiesc în Italia care au început să lupte sub culorile „bianco-azzure”, devenind chiar campioni europeni sau mondiali în diferite discipline asemănătoare. Credeţi că ar putea fi readuşi în loturile României?
«Personal nu cred că cei care au concurat pentru alte ţări se vor mai întoarce în mişcarea sportivă în care s-au format, reprezentând România, pe de o parte pentru că legile internaţionale care guvernează sportul, în mare parte nu permit aceasta şi pentru că se simt infinit mai siguri, mai apreciaţi, mai bine plătiţi şi mai respectaţi în ţările în care s-au stabilit.
Se ştie că foarte mulţi români au plecat după anul 1989 în alte ţări, o parte dintre aceştia s-au integrat în societăţile unde s-au stabilit şi, prin realizările sau rezultatele lor, fac cinste României. O mică parte dintre aceştia, prin conduită, prestaţie, rezultate şi realizări, deşi făcute în şi pentru ţările de adopţie, aduc o parte dintre aprecierile elogioase pe plan internaţional şi pe adresa României, contribuind la ridicarea prestigiului de care se bucură aceasta în lume.
Şi, pentru că vorbim de lucruri speciale şi de oameni de excepţie, nu pot să nu reamintesc câteva persoane care au trăit şi au devenit ceea ce sunt astăzi prin acest minunat sistem educaţional pe care Maestrul Tong l-a dăruit omenirii şi care, la rândul lor, au contribuit plenar, aşa cum apuneam anterior, la dezvoltarea fizică şi moral cetăţenească a multor generaţii.
Astfel, aş aminti de maeştrii din România, plecaţi şi stabiliţi în diverse alte ţări, care au implementat sau ajutat la implementarea, dezvoltarea, ridicarea nivelului şi reprezentarea Qwan-Ki-Doului în ţările respective, şi nu numai: cel care a iniţiat mişcarea de Qwan-Ki-Do în România, Maestrul Fidele Guandjika, 7 Dang, stabilit din anul 1984 în Republica Centrafricană; Maestrul Jean Isidor, 6 Dang, Germania 1985; Maestrul Eduard Bulat, 5 Dang, Moldova 1996; Maestrul Carol Derla, 6 Dang, Canada 1996; Maestrul Nicolae Droniuc, 5 Dang, Franţa 1997; Maestrul Cătălin Onisie, 5 Dang, Spania 2000; Maestrul Irina Adam, 3 Dang, Anglia 2005; Maestrul Florin Fragă, 4 Dang, Austria 2005 şi Maestrul Carman Lazăr, 1 Dang, Danemarca 2010.
Toţi aceştia, DIRECTORI TEHNICI în ţările amintite, sunt exemple de urmat şi persoane cu care România se poate mândri. Am lăsat la urmă, poate pentru a stărui mai mult în mintea noastră, pe cel mai grăitor exemplu, un OM cu merite imense în Qwan-Ki-Doul mondial şi cel din România, formatorul şi călăuzitorul plin de modestie al tuturor generaţiilor de practicanţi români, Maestrul OVIDIU COVACI, 7 Dang, Vicepreşedinte al Federaţiei Române de Arte Marţiale.»
Ce sfat le-aţi da copiilor şi tinerilor, care în ziua de azi se îndepărtează tot mai mult de sălile de sport?
«În primul rând m-aş adresa părinţilor, amintindu-le că dragostea pentru copiii lor înseamnă responsabilitate în toate alegerile pe care le fac şi că, fără discuţie, cel mai elocvent şi corect percept în educaţie este cel atribuit chinezilor: „UNUI FLĂMÂND NU ÎI DA SĂ MĂNÂNCE, ÎNVAŢĂ-L SĂ PESCUIASCĂ”!
După aceea le-aş reaminti că fără sănătate, fericirea pe care ei o doresc pentru urmaşii lor şi care cuprinde TOTUL, nu poate exista. Iar sănătate înseamnă, în primul rând, educaţie fizică, sport. Deci, îndrumă-ţi copilul sau copiii către această activitate obligatorie!
În al doilea rând m-aş adresa autorităţilor, celor care stabilesc regulile în societate. Şi le-aş spune că în poziţia socială în care, pentru o perioadă, sunt puşi, au o imensă şi dublă responsabilitate: pentru sănătatea biologică a propriilor lor copii şi pentru cea a naţiei. Deci, legi şi reglementări corecte pentru societate! Abia după aceea m-aş adresa copiilor şi tinerilor, fiind sigur că mesajul meu ar avea ecou în mintea şi inima lor. Viaţa înseamnă cultură, cultură fără educaţie nu există, iar educaţia înseamnă obligatoriu şi componenta…fizică !
Andi Rădiu
Citește și:
Maria Dămoc, campioană în Italia la Jiujitsu-brazilian: «Îi bat pe toţi băieţii de la club»
Nicolae Negrea, luptător MMA în Italia: „Mulţi evită să mă înfrunte, îi bat pe toţi” / VIDEO
Loredana Griguța, studentă la Bologna, campioana Italiei la box thailandez / VIDEO
