Într-un an și jumătate, de la 1 ianuarie 2012 la 30 iunie 2013, au fost „îndepărtați” din Italia 4.545 ( 2.974 în 2012 și 1.571 în 2013) de cetățeni comunitari, pentru că au devenit „problematici” din motive de siguranță publică, de ordine publică și de siguranță a statului. Prezența lor în Italia nu mai era „agreată” fiindcă erau autori de infracțiuni, în diferite cazuri condamnați, deși nu în manieră definitivă sau erau supuși unor măsuri de prevenție.
Toate situații care impuneau sfârșitul șederii în Italia, adică „îndepărtarea” (termen mai puțin puternic decât cel de expulzare care se utilizează în cazul străinilor extracomunitari). Aceste informații apar pe site-ul liberainformazione.org, într-un text intitulat „Navetiștii crimei” (I „pendolari” del crimine).
Camera Deputaţilor a aprobat decretul privind expulzarea comunitarilor
Din acest text aflăm că marea majoritate a „îndepărtaților” era formată din români. Din totalul indicat mai sus, 3.080 de români au fost destinatari ai măsurii, urmați, la distanță notabilă, de cetățenii bulgari și polonezi. Austriecii, cu un singur caz în fiecare an, sunt pe ultimul loc al clasamentului și confirmă că sunt extraordinar de respectuoși atunci când stau în alte țări ale UE.
A început expulzarea românilor fără loc de muncă
Acest aspect al „repatrierilor” în țara de origine a cetățenilor comunitari, în situații particulare, nu face obiectul aceleiași atenții mediatice, rezervată debarcărilor pe coastele noastre, în special la Lampedusa, a refugiaților și imigranților economici împotriva cărora, apoi, sunt adoptate măsuri de expulzare imediate. Interes care se amplifică în perioada estivală când crește numărul debarcărilor de străini.
Puțin se știe, în schimb, despre cetățenii europeni îndepărtați pentru că șederea lor nu mai era în acord cu legislația italiană și în special cu decretul legislativ n. 30 din 16 februarie 2007 (care adoptă directiva comunitară 2004/38/CE) cu modificările ulterioare. În sinteză extremă, respectând unul dintre principiile fundamentale în vigoare (libera circulație a cetățenilor Uniunii Europene), legea italiană prevede posibilitatea de „îndepărtare” a acelor cetățeni UE în cazurile în care apar situații deosebit de grave care pot afecta siguranța statului, ordinea publică, siguranța publică.
Consulul Calciu din Trieste: „Vă sfătuim să plecați în România”
În alte cazuri măsura este adoptată când nu se mai îndeplinesc condițiile normative care legitimează șederea. În acest caz, de altfel, în caz de nerespectare a măsurii, nu este prevăzută nicio sancțiune. Sunt de competența prefectului măsurile pentru motive de publică siguranță și imperative de publică siguranță (sunt indicate în art. 20 din sus-menționatul decret legislativ și derivă din acele comportamente care pot compromite drepturile fundamentale ale persoanei și siguranța publică), cu excluderea celor comise de cetățeni UE minori sau care au avut ședere în Italia în ultimii zece ani și care sunt de competența Ministerului de Interne.
Tot acestuia din urmă îi revin îndepărtările pentru motive de ordine publică și de siguranță a statului. Faza de instrumentare a cererilor este atribuită, de obicei, birourilor de imigrație de la Chesturile competente în teritoriu care execută, apoi, după confirmarea din partea judecătorului de pace, măsura cu însoțirea la frontieră a „comunitarului”.
Durata interdicției de intrare nu poate depăși trei ani și nerespectarea acesteia este sancționată penal cu detenție de până la trei ani. Întreg cadrul normativ, având în vedere experiențele directe, pare, în orice caz, blând. Este de ajuns să te gândești că în 2012, dintr-un total de 2.974 de comunitari numai 529 au fost repatriați pentru motive de siguranță publică, imperative și de ordine publică, 241 au rămas nerepatriați și 2.204 au fost „somați” să părăsească teritoriul național în 30 de zile.
Aceeași tendință în 2013 unde din 1.571 de comunitari, 257 au fost repatriați și 1.216 au fost „somați”. Un alt aspect ce trebuie avut în vedere este și acela al infracționalității naționale unde, la rubrica „străini denunțați” (peste 125.000 în primele șase luni ale lui 2013 dintr-un total de peste 400.000 de persoane denunțate) sunt incluși și „comunitarii” navetiști, adică cei care se plimbă prin UE pentru a comite infracțiuni sau a se prostitua.
(sursa: liberainformazione.org)
