Când o carte este încredințată cititorilor, autorul dăruiește o parte din ființa sa cea mai tainică. Cristina Mărginean Cociș, nascută la Timișoara în anul 1976, absolventă a Universității de Vest din Timisoara, a ajuns în Italia cu o bursă de studiu Erasmus la “Università degli Studi” din Udine. Aici l-a cunoscut pe cel ce mai apoi i-a devenit soț, părintele Ioan Mărginean Cociș. Mersul lucrurilor a luat un făgaș important, cel al credinței și al iubirii, iar ea a acceptat să-și urmeze alesul în misiunea primită tocmai la Udine: înființarea unei comunități parohiale pentru români.
Gândul la imigrarea iminentă a speriat-o pentru că o departare de familie și de țara sa, însemna pierderea acelui univers drag pe care toți îl numim “acasă” în care se simțea împlinită și senină. A decis, așadar, să își lase părinții, cariera de profesoară de istorie și de limba engleză și să încerce, cu încredere în Dumnezeu, o plecare spre necunoscut.
Acomodarea și traiul pe pământ străin au supus-o unui efort de acomodare, de umilințe, dragoste și acceptare pentru ea însăși și pentru ceilalți. Cristina a făcut tot ce a putut să nu se lase prinsă în vartejul grijilor pentru lipsurile materiale, luptând, susținută de soțul ei, pentru recunoașterea studiilor și a profesiunii pentru care învațase atât și care devenise pasiunea ei.
Astfel, Cristina Marginean Cocis își ia licența la Facutatea de Limbi și Literaruri străine la Universitatea din Udine și reușește, într-o vreme în care recunoașterea profesională părea doar un vis curajos, să devină realmente învățătoare în școlile de stat din regiunea Friuli Venezia Giulia.
Cartea scrisă de Cristina, intitulată ZERO POSITIVO, a luat ființă pe un pat de spital, într-una dintre cele mai întunecoase nopți ale existenței sale, în care lipsa speranței umpluse fiecare colț al sufletului. Această carte s-a întrupat încet în gând și a așteptat răbdătoare să se concretizeze abia după ieșirea din spital. Idea că cineva poate experimenta o disperare atât de profundă încât să nu mai găsească nici cea mai firavă urmă de speranță, a marcat-o pentru totdeauna.
Fără veste, boala a devenit un punct “zero” care a dus spre o căutare interioară, spre o descoperire lăuntrică a celor mai ascunse sensuri ale ființei omenești.
Boala gravă care i-a fost diagnosticată în timpul sarcinii cu cel de-al doilea copil, nu îi dădea nici un sorț de izbândă. Știința îngenunchiase în fața gravității situației iar medicii se simțeau descurajați și nepuntincioși, recurgând până și ei doar la rugăciune și implorarea ajutorului lui Dumnezeu. Viața care se cuibărise în pântecele Cristinei experimenta disperarea, descurajarea și plânsul, împreună cu mama sa.
Peste toate acestea însă revelează forța credinței ce în mod miraculos redeschide orizontul speranței pentru a oferi protagonistei strategiile de supraviețuire de care avea nevoie atât pe plan medical cât și pe plan psihologic și spiritual.
Romanul Zero Positivo este un imn închinat vieții și iubirii; se desfășoară pe două planuri în formă caleidoscopică: unul real, cel al camerei de spital și unul psihologic.
Zero Pozitivo se conturează ca un roman de introspecție în care personajul principal realizează că nimeni nu ne învață cum să reacționăm la suferințele care ne așteaptă de-a lungul vieții. Autoarea întreprinde o cautare spre interior și învață ce este suferința prin intermediul experienței tatălui ei, închis și persecutat pe nedrept în Delta Dunării. Izolată pentru multe zile din cauza bolii, ea își imaginează tatăl izolat din cauza regimului de opresiune comunistă…
De aici pleacă o istorie paralelă în care cei doi se reîntâlnesc în plan psihologic pentru a rezolva dramele trecutului.
Prezentarea romanul ”Zero Positivo” a avut loc pe data de 28 octombrie, la librăria ”La Feltrinelli”, via Canciani, 15, Udine.
Cartea va mai fi prezentată tot la Udine, pe data de 24 februarie, la Librăria MODERNA, via Cavour, 15, începând cu ora 18. Apoi pe data de 24 martie, la Accademia di Romania, Piazza Josè de San Martin , nr. 1, începând cu ora 18.30
Pentru informații: