in

“Vrem să ne întoarcem în România” (I)

Deşi situaţia economică şi politică din România a accentuat  problemele românilor, tot mai mulţi conaţionali care trăiesc în Italia sau în alte ţări îşi planifică întoarcerea definitivă în patrie. Unii se gândesc să se ocupe de agricultură, servicii sau turism, alţii vor să folosească experienţa acumulată în Italia mai ales în construcţii şi să-şi deschidă o afacere. Majoritatea dintre ei însă resimt lipsa unei legislaţii care să-i încurajeze pe cei care vor să se întoarcă şi să-i ajute la reintegrare. “Gazeta Românească” a stat de vorbă cu câţiva din cei care şi-au făcut deja planuri de întoarcere, sau chiar şi-au deschis propria afacere în patrie.

Sorina Matei, coafeză: “În România, câştig mai bine decât în Italia”

Ajunşi în Italia, majoritatea românilor sunt obligaţi să-şi schimbe profilul de muncă. Puţini reuşesc să facă ce făceau în ţară. Cei care reuşesc să lucreze în acelaşi domeniu constata însă că sunt deosebiri foarte mari faţă de ce au învăţat în România.

E şi cazul Sorinei Matei, din Suceava, care odată ajunsă în Italia a făcut tot posibilul să-şi păstreze meseria, cea de coafeză, deşi a întâmpinat multe greutăţi. Sorina Matei, are 35 de ani şi a locuit în oraşul Osimo, provincia Ancona. A venit în ianuarie 2005 urmându-l pe soţul ei, tot român, care locuia deja de câţiva ani în Italia. “Ne-am căsătorit în decembrie 2004 şi a trebuit să vin imediat, pentru că soţul meu lucra în Italia de ceva timp. Mulţi m-au sfătuit să mai amân plecarea, dar nu puteam să stau departe de el, abia căsătoriţi”, ne-a declarat Sorina.

Chiar de la început a ţinut să-şi caute de lucru în meseria pe care o practicase în ţară, aceea de coafeză. “Mi-a plăcut dintotdeauna meseria de coafeză. Îmi permitea să-mi folosesc imaginaţia şi mai mult decât atât, am practicat-o din plăcere. Nu am simţit niciodată o corvoadă în a merge la serviciu”.

Nu a fost uşor să-şi găsească de lucru imediat. Au durat ceva timp actele de reîntregirea familiei, a trebuit să treacă peste handicapul necunoaşterii limbii italiene şi nu în ultimul rând, a se obişnui cu un alt stil de viaţă. După patru ani, timp în care a lucrat la un salon de coafor, a acumulat experienţă, a încercat să înveţe cât mai mult şi în momentul în care a decis să se întoarcă în ţară a folosit din plin ce învăţase în Italia.

Integrare şcolară

În prezent are afacerea ei la Suceava şi îi merge foarte bine. “Am avut ceva bani strânşi, am investit câte ceva în materiale şi locaţie iar acum câştig mai bine decât luam salariu în Italia. Dar mi-am dorit foarte mult să mă întorc în ţară şi asta a contat mult. Ar fi fost perfect dacă ar fi existat şi un program de reintegrare, pentru că fata mea, care a făcut patru ani de şcoală în Italia a avut ceva probleme.”

Andi Rădiu

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]

Dezbatere despre România în Parlamentul European

Un nou an şcolar, aceleaşi probleme: şcoli în paragină