Un fost profesor de limbă română din Republica Moldova, emigrat din țara sa cu mulți ani în urmă, a publicat, cică, în România o carte despre Italia, țara în care se află și în care muncește. Ce carte, ce se spune în ea?
Domnul profesor o fi povestind suferințele sale pe la diferite munci umilitoare pe care a trebuit să le facă? S-o fi plângând de „pâinea amară a străinătății” și de dorul nestăvilit de „plaiul natal” și „casa părintească”? O fi aruncând săgeți critice la adresa guvernării de la Chișinău care nu are suficientă grijă de diaspora? O fi propunând congrese mondiale și inițiative politice de mare răsunet?
Ba nu. Ca să vedeți, autorul cărții nici nu se plânge, nici nu critică. Din contra, se apucă să vorbească, foarte exaltat, despre istoria, literatura, muzica italienilor. Și, fidel viciului său învățătoresc de a-i învăța minte pe alții, tot explică, și compară, și îi pune alături pe Marco Polo și Milescu Spătaru, pe Dante și Budai Deleanu, pe Ștefan cel Mare și Lorenzo de Medici.
Îi amestecă în chestiile italiene pe Heliade Rădulescu și pe Eminescu. Și pe poeții ruși! Apoi face praf din muzica de estradă românească. La un moment dat ajunge să vorbească despre marile dezastre italiene, dar, curios lucru, o face în așa fel, de parcă aceste dezastre i-ar fi nespus de simpatice!..
Dar cum îl cheamă pe autor? Autorul este chiar subsemnatul. Iar cartea se numește „Vorbiți-ne despre Italia, domnule profesor!”. Poate că vă interesează și pe Domniile Voastre.
O puteți găsi la următoarele linkuri:
http://ibooksquare.ro/Books/BookDetails
https://play.google.com/store/books/details/
Victor Druță
Citește și: Patru noutăți, văzute de Victor Druță
Gânduri războinice sub semnul lui Marte
L’Espresso, “tatuat” cu minciuni
