Zâmbetul ei s-a stins pentru totdeauna la doar 22 de ani. Andreea Calatoaie, o fată de origine română care locuia la Dolo (Venezia) împreună cu familia ei, a fost afectată de o boală rară care nu i-a dat nicio șansă.
Comunitate românească este profund zguduită și întristată de moartea tinerei de 22 de ani, care a avut loc miercuri, 3 martie. În urmă au rămas sora ei Claudia, tatăl Nicu și mama Vica.
De mai multă vreme, Andreea suferea de o boală rară, care de-a lungul timpului s-a dovedit, din păcate, fără posibilitate de tratament. Fata a fost internată de aproximativ un an la Reședința „Anni Sereni” din Scorzè, unde a fost urmărită cu dragoste până la sfârșit, scrie Il Gazzettino.
Tatăl ei, Nicu încearcă să-și dea putere, în ciuda imensei dureri de a pierde o fiică: „Andreea a lăsat un mare gol în toți cei care au ajuns să o cunoască, în special colegii ei de la institutul Maria Lazzari unde a absolvit secția de turism”.
Viceprimarul Gianluigi Naletto a exprimat condoleanțe: «Nu am avut ocazia să o cunosc personal, dar colegii de la Serviciile Sociale, după ce au aflat știrea, au fost foarte șocați. Urmăriseră cazul pentru includerea fetei în structura din Scorzé. Știu că este o familie foarte respectuoasă, perfect integrată și care a impresionat pe toată lumea pentru demnitatea cu care a reușit să trăiască boala și drumul ei trist tragic. Ca administrație, suntem alături de familie și participăm la durerea prin care trece. Suntem, de asemenea, apropiați de comunitatea ortodoxă cu care această administrație colaborează de mult timp. Rămânem la dispoziția familiei pentru orice eventuală nevoie ».
Există, de asemenea, o mare emoție la institutul tehnic Lazzari. Un profesor care a avut-o în clasă în toți cei cinci ani își amintește bine de ea: «Era o fată foarte serioasă, politicoasă și respectuoasă. El a făcut tot posibilul pentru a obține rezultatul scolastic pe care l-a văzut ca o compensație socială. Anterior o avusesem elevă și pe sora mea mai mare ».
„Avusese unele probleme în cursul anului trecut, dar boala a început să o facă să sufere într-un mod evident imediat după examenul de maturitate – continuă profesorul -. Am fost și eu să o văd în spitalul din Dolo. Apoi a fost internată și la San Camillo del Lido și într-o unitate din Emilia Romagna. A trecut prin doi ani de mari suferințe. Când colegii ei m-au sunat ieri pentru a mă avertiza a fost într-adevăr trist, o durere care a lovit toată lumea ».
Înmormântarea a avut loc în Biserica Ortodoxă a spitalului Mirano luni, 8 martie.
