Valeriu Vasiliu are 27 de ani şi trăieşte în Italia din aprilie 2002. S-a stabilit la Florenţa, unde părinţii lucrau de mai mulţi ani. Pentru el, integrarea înseamnă mai mult decât a-şi împărţi viaţa de zi cu zi între locul de muncă şi studiile universitare. Ne-a povestit cum a devenit voluntar la serviciul de urgenţă în cadrul Protecţiei Civile. Ca operator pe ambulanţă, a intervenit în zeci de situaţii, unele din ele disperate. Aşa a descoperit cât de nepreţuită este "bucuria oamenilor când ştiu că ai venit şi se pot baza pe tine, fără să-i intereseze dacă eşti italian sau străin".

Valeriu a ajuns la părinţii lui, în Tocana, ca adolescent, iar integrarea la liceu nu a fost una uşoară.  “Când am ajuns în Florenta am urmat un curs intensiv de trei luni cu o profesoară care dădea lecții de italiană la studenții americani. Era singura posibilitate de a învață italiana. Eu şi sora știam deja engleza si am făcut astfel parcursul, invers pentru a învață italiana”.

În luna septembrie 2002, s-a înscris la liceul cu profil ştiinţific "Leonardo da Vinci" din Florenţa, pe care l-a absolvit în 2006. Din 2006 până în prezent, “ca oricare tânăr roman sau italian”, a schimbat multe locuri de muncă, în încercarea de a găsi ceva stabil. “Am lucrat într-un magazin alimentar, într-un bar, într-un internet-point şi în alte locuri, tot timpul cu speranța de a găsi ceva fix.

"Mi-a fost scris să devin voluntar"

Valeriu este convins că, undeva, îi era scris că va deveni voluntar : “Primăvara trecută m-am împrietenit cu un client care venea la barul unde lucram eu. Vorbeam despre orice. El este italian, căsătorit cu o braziliană, care venea în zona unde lucram eu ca sa învețe germana. Vorbind, am aflat ca amândoi locuim în zona Firenze-Peretola. Într-o zi, mi-a spus că pe 7 mai 2012 Fratellanza Popolare di Peretola începe cursul de prim ajutor – nivel de bază. Mi-am spus că e destinul, ţinând cont că pe 7 mai e ziua mea de naștere! La Fratellanza Popolare di Peretola, o dată la 3-4 luni, mă duc sa donez sânge”.

Aşaa început parcursul de voluntar la Protecţa civilă al lui Valeriu: “E un parcurs lung dar plin de satisfacţii. După ce am urmat cursul de bază, m-am înscris şi la cel de Protecţie Civilă. Printre altele, am învăţat cum se citește o hartă în cazul în care trebuie căutată o persoană disparută, cum se folosește stația radio pentru a comunica etc”.

Voluntar pe ambulanţă

In septembrie românul a urmat şi al doilea curs, pentru a putea fi voluntar la serviciul de urgență , curs care s-a terminat cu un examen scris şi practic cu un doctor.

Ce intervenţii a făcut, ca voluntar la Protecţia Civilă? “Din fericire, nu a trebuit sa facem multe intervenții, am fost activaţi când râul Mugnone se umflase mult şi am mai monitorizat nivelul râului Arno. În rest, pentru evenimentele mari, primăria ne solicită pentru a ajuta  poliția municipala cu serviciul de viabilitate. 

Cu cazurile cele mai grave, Valeriu s-a confruntat ca voluntar la serviciul de urgenţă- altfel spus, pe ambulanţă: “am avut multe cazuri, unele chiar dramatice. Suntem chemați să intervenim pentru persoane de toate vârstele: de la nou-născuţi până la bătrâni. Unii pacienţi respiră greu, alţii simt o durere în piept şi sunt multe, din păcate, intervenţiile după accidente rutiere.

Primul său caz pe ambulanţă, şi-l va aminti toată viaţa: a transportat un băiețel de 4 ani în stare gravă. Cel mai grav caz a fost un accident în care au fost implicate mai multe persoane, printre care si o femeie însărcinată.

Interpret pentru români

Valeriu Vasiliu a intervenit şi în situaţii în care au fost implicaţi cetăţeni români, unde Valeriu a avut şi un rol de interpret.

Raportul cu echipa din care face parte este unul deosebit: “Suntem ca o mare familie. Nu sunt unicul străin, mai este şi o fata iraniană şi un băiat albanez. Nimeni nu se uită ce naţionalitate ai, ești un voluntar ca ei”.

"Prin voluntariat, ne schimbăm imaginea"

Şi pentru că veni vorba de voluntariat, ce înseamnă a fi voluntar pentru Valeriu:  “înseamnă să dedici orele libere personale în folosul comunității unde trăiești. Înseamnă ca, în loc să stai la televizor, să faci ceva util pentru altcineva".

Prin voluntariat, Valeriu Vasiliu este convins că s-ar putea schimba şi imaginea românilor din Peninsulă. “Când te duci în casele oamenilor, şi află că ești român, se miră. Unii chiar spun că nu se așteptau ca un român sa fie voluntar pe ambulanţă. Din păcate încă mai avem reputaţia care ni se dă la tv. Voluntariatul poate fi o cale de a schimba opinia despre noi. Un comerciant din zona unde locuiesc m-a oprit o dată pe stradă, special să mă felicite pentru faptul ca m-a văzut cu uniforma pe mine. Mi-a zis că asta demonstrează ca m-am integrat sută la sută şi că îmi place comunitatea unde trăiesc. Nu vă zic, lumea din cartier, când am uniforma pe mine, mă salută, chiar dacă nu mă cunoaşte!”

"Ce câştig? Nimic material"

Nu l-a întrebat nimeni “ce câştigă” făcând voluntariat? “Așa-i, mulți mă întreabă ce câștig. Răspunsul meu este tot timpul: nimic. De fapt, e un nimic, bănesc vorbind. Sufleteşte, e ceva imens. Acel mulţumesc de la persoana pe care o duci la spital, sau a familiei.  Bucuria aia în ochi, când te văd că ai ajuns la ei în casa şi știu că se pot baza pe tine. Acel moment când bătrânii încep să-ţi povestească viaţa lor şi vorbesc cu tine ca şi cum ai fi nepotul lor. Ei bine, acele clipe întrec orice rasplată monetară”.