Dacă o mare parte dintre români vin în Italia să muncească sau să înveţe, Radu Samoilă a venit să facă… dans sportiv. Are 14 ani, este inalt, atletic, cu mişcări calculate şi afişează mereu un zâmbet politicos, de parcă n-ar vrea să-i deranjeze pe cei din jur.
In cei trei ani de când se află la Molinella (BO) a fost premiat în fiecare vară de către primarul localităţii pentru rezultate deosebite şcolare şi sportive. În România, a fost vice-campion naţional la vârsta de nouă ani. În Italia este cotat drept cel mai valoros dansator la categoria lui de vârstă şi membru al lotului naţional italian, cu mari şanse de a deveni campion al Italiei şi chiar mondial.
Toate acestea au fost motive suficiente pentru a ne stârni curiozitatea şi a încerca să descoperim mai multe despre viaţa lui Radu. Iată ce am aflat de la el, într-un dialog purtat la Centrul Zonarelli din Bologna, unde se afla împreună cu mama lui, Liliana Samoilă – antrenoare de dans sportiv şi arbitru internaţional – cu ocazia unui curs de dans sportiv oferit de ei românilor prin intermediul Asociaţiei Betania (aviz amatorilor!).
“Fac dans de la vârsta de trei ani, practic de când am început să mă ţin bine pe picioare. Mama avea un club de dans sportiv în Bacău – Clubul Fiesta – şi, până la nouă ani, când am luat titlul de vice-campion al României, ea a fost antrenoarea mea. Am fost obişnuit de mic cu antrenamente dure, uneori de câte 3-4 ore fără întrerupere. Nu trecea o zi fără două sute de flotări şi o mie de genuflexiuni. Nu mi-a trecut niciodată prin minte că ar fi o activitate obositoare – pentru mine asta era joaca. Veneam de la şcoală, îmi făceam lecţiile şi apoi mă distram cu prietenii mei în sala de dans.”
Clubul Fiesta din Bacău a fost primul club de dans sportiv din localitate, deschis în 1996 de către Liliana Samoilă. Până în 2013, acolo s-au antrenat peste 3000 de copii. Clubul are peste 150 de cupe câştigate la concursurile din România sau din străinătate. În timp, Fiesta a pregătit o duzină de antrenori care mai apoi şi-au deschis propriile cluburi în Bacău. Acum, Liliana se pregăteşte să (re)deschidă clubul Fiesta la Bologna.
”După ce am luat titlul, am avut nevoie de cursuri avansate de dans sportiv”, a continuat Radu. ”Cei mai buni antrenori din lume se aflau în Italia, la Molinella (BO), în clubul Team Diablo. Aşa am început să vin la antrenamente aici de cinci-şase ori pe an, până când părinţii mei au realizat că ar fi mai economic să ne mutăm cu totul în Italia. Decizia lor mă bucură. Acum mă antrenez cu campionii mondiali şi am prieteni pe care, până acum trei ani, nu-i vedeam decât la televizor, pe canalul de sport. Şansele mele au crescut considerabil şi sper ca în doi-trei ani campionul Italiei la dans sportiv să fie un român – eu.
Anul aceasta am luat locul 4 la Campionatul Absolut Italian, dar asta numai pentru că partenera mea italiancă este încă începătoare. Oricum, am fost chemat la lotul national în toamnă şi ştiu că am să fac o bună impresie.”
L-am întrebat pe Radu ce altceva mai face în puţinul timp liber pe care îl mai are. Răspunsul lui a fost surprinzător. ”Pilotez avioane uşoare. Sau, mă rog, fac cursuri de pilotaj, pentru că licenţa de pilot nu o pot lua până la vârsta de 16 ani. Asta e legea. M-am îndrăgostit de avioane din momentul în care tata mi-a instalat simulatorul de zbor pe primul meu calculator. Să fi avut vreo 9 ani. Apoi, când am ajuns în Italia, am descoperit cu surprindere că la Molinella există o şcoală de pilotaj. Mi-a plătit tata o oră de zbor şi, când am aterizat, instructorul a început să gesticuleze şi să strige – doar ştii cum fac italienii – că el aşa ceva nu a mai vazut şi că am un talent natural pentru zbor, că vrea să mă anteneze să devin cel mai tânăr pilot al Italiei. Mi-ar place foarte mult.”
L-am întrebat pe Radu cum vede el viitorul. ”Mai întâi, trebuie să devin campion al Italiei, apoi – cu ceva noroc – campion mondial la dans sportiv. Mai târziu, mă gândesc să devin antrenor de dans şi, poate, instructor de zbor sau pilot de linie. După liceu, intenţionez să merg la Academia Aeronautică pentru specializare. Fireşte, până atunci voi avea deja licenţa de pilot şi licenţa de antrenor de dans.”
I-am lăsat pe Radu şi Liliana să-şi continue lecţia de dans cu grupul de români al Asociaţiei Betania, nu înainte de a-i arunca lui Radu o ultimă întrebare în glumă: Şi altceva ce mai faci tu? ”A, nu mare lucru”, a răspuns Radu întorcând capul şi zâmbind. ”Merg cu skateboard-ul, cânt la chitară şi programez în C++. Nu în acelaşi timp…”
Articol de Mihai S.
