Are 59 de ani și locuiește la Modena. De curând s-a întors din România unde a dus un camion plin de materiale sanitare necesare purtatorilor de stomă cutanată. Donația a fost posibilă prin intermediul Asociației Modeneze de Incontinenți și Stomizati (Associazione modenese incontinenti e stomizzati), și a ajuns la Asociația Purtătorilor de Stomă din România.
Nu este prima misiune umanitară organizată de italianul Stefano Piazza. Dragostea sa pentru România s-a dezvoltat după de a întânit-o pe Mariana Vasilache, originară din București, cea care i-a devenit soție, și apoi mama lui Gabriel, copilul lor. A atins apogeul când titulara unui hotel din Arad, Anastasia Letiția, i-a deschis poarta hotelului fără să ceară bani pentru cazare, înțelegând de unde vine, unde se îndreaptă și în ce scop, și, mai ales, când, la București, vecinii soacrei sale au pus mână de la mână și au strâns bani pentru un plin de benzină, astfel încât camionul Crucii Roșii, care a transportat materialele la București, să se poată întoarce la Modena.
„În 1993 ne-am căsătorit, avem un copil minunat… România este pentru mine a doua casă. Am început să mă gândesc la donații când am întâlnit un grup de stomizați români, am aflat astfel că, în timp ce în Italia sistemul sanitar suportă cheltuielile pentru acest tip de boală, în România bonusul pentru fiecare bolnav e de doar 250 lei lunar, adică de circa 52 de euro.”
Stefano a fost în prima misiune umanitară în 2011, sub egida Crucii Roșii, împreună cu doi voluntari români de la Modena. De câteva zile s-a întors din nou din România, unde au fost duse colostoame (anus contra naturii), ileostoame și urostoame, și produse de îngrijire a protezelor. A obținut sponsorizări de la firme precum Sapio Life, Coloplast, EmilCeramica și altele. De aceste materiale beneficiază mulți dintre cei 50.000 bolnavi de stomă cutanată din România.
Bolnavi care nu au la dispozitie, ca în Italia, serviciile unui stomaterapeut, nici ale unui psiholog, care să susțină bolnavul în parcursul său după intervenția chirurgicală, după trauma intervenției, când se simte sigur, sau când i se pare că miroase. „Eu aveam 49 de ani când am fost operat… apoi s-a născut Gabriel, copilul nostru. Am observat că în România multe persoane care au aceeași boală se simt abandonate, se întorc la chirurg numai dacă au probleme, și de cele mai multe ori când e prea târziu.”
”Eu sunt instructor subacvatic. Nu spun asta pentru că sunt cel dintâi din clasă, ci pentru că oamenii trebuie să știe cum să se comporte cu ceilalți, și în prezența celorlalti, cum să se schimbe singuri astfel încât să nu depindă de nimeni.„
Înainte de nașterea fiului său, Stefano a fost diagnosticat cu un cancer avansat la aparatul digestiv. După șocul aflării veștii, încrezător că va putea să ducă o viață normală, s-a supus intervenției chirurgicale. Apoi chiar a reluat scufundarile subacvatice, excursiile, și restaurarea autovehiculelor și motocicletelor de epocă. Lupta cu cancerul nu a câștigat-o însă.
În martie 2012 medicii i-au extirpat jumătate dintr-un plămân. „Organismul meu nu are apărare pentru acest tip de cancer. Încerc să fiu mereu cel din urmă cu o zi. Nu vă speriați! E ceva dincolo de voința noastră. E un plan deasupra noastră, pe care trebuie să îl acceptăm, trebuie să fim ca trestiile în vânt, să ne plecăm dar să nu ne rupem!”
Stefano speră că, împărtășind povestea sa de luptă cu o boală devastantă îi va ajuta pe alții să înțeleagă că stomia poate fi un nou început.
Georgiana Baciu
Citește și:
Un italian scrie versuri în limba română: “M-am îndrăgostit de limba voastră”
