Joia după-amiază, aeroportul din Catania, zbor direct Catania Bacău. Temperatura afară este de 38 de grade.
În sala de aşteptare românii vorbesc între ei, după ce se răcoresc la aerul condiţionat din aeroport. Veniţi de prin toate cotloanele Siciliei, sunt cu toţii înfierbântaţi de soarele necruţător.
O doamnă se simte rău deoarece a călătorit pe un drum ocolitor, prin munţii din mijlocul Siciliei, plin de curbe. O alta spune că a venit de dimineaţă fiindcă din Agrigento a schimbat două autobuze, unul până în Palermo, altul până la Catania. Cinci familii au bebeluşi şi se declară mulţumiţi că personalul vamal a fost amabil, lăsându-i să treacă cu apa şi laptele bebeluşilor.
Toţi se aşteaptă să găsească în România o ploaie de vară. „Măcar de Sfântul Ilie sigur plouă”, spune un bărbat bronzat „fiindcă aici va ploua doar spre Crăciun”.
Un preot ortodox cu un puternic accent moldovenesc vorbeşte la telefon, apoi conversează cu cei aşezaţi în apropiere. Spune că slujeşte la Palermo şi la Trapani, dar că locuieşte împreună cu soţia şi cei doi copii la Alcamo. Merge la Podul Iloaie, acolo unde s-a născut. Cineva îl întreabă dacă e „pe vechi”. El răspunde că e cu Domnul şi lumea începe să zâmbească. Îşi oferă numărul de telefon celor interesaţi.
Se formează un grup din judeţul Iaşi. Toţi spun că vor fi aşteptaţi la aeroport de rude şi „purtaţi” cu maşina acasă. Un alt grup este din Suceava.
Cei mai mulţi se întorc în concediu pentru o lună, o parte şi-au trimis fiii în vacanţa şcolară acasă, la bunici mai înainte cu trei săptămâni. Au dat copiii minori în grija însoţitorilor de bord, pentru 60 de euro. Fiecare are multe de rezolvat acasă: să-şi facă buletinul, să mai pună pe picioare casa, să meargă la o nuntă, să facă o pomană.
O doamnă de vreo 50 de ani spune:„Eu mă duc la Piatra Neamţ, acasă, să mă odihnesc după trei ani. Nu mai pot sa suport urletele şi vaietele bătrânilor. Nu-mi mai plac nici copiii când ţipă. E clar că sunt surmenată şi dacă nu mă tratatez acum, ajung la balamuc”. Lumea o priveşte tăcută.
O familie tânără cu o fetiţă de patru ani se întorc din vacanţă, de la rude. Au fost răsfăţaţi. Nu o înţeleg pe doamna care se plânge de zgomot. El vorbeşte răstit şi îşi dă cu părerea despre orice. Oamenii din avion îl aud şi îl ignoră. Steward-ul anunţă că băuturile alcoolice nu vor fi disponibile. Un tânăr protestează că nu i s-a mai întâmplat cu nici o altă companie aeriană. Nimeni nu spune nimic.
O doamnă zâmbeşte şi se joacă cu un bebeluş, vecin de scaun. Doamna spune că are o nepoată în Canada, pe care a văzut-o de două ori în cinci ani. Ca să îşi vadă nepotul mai des lucrează şase luni pe an în Italia şi cu bănuţii câştigaţi urmează să plece la Vancouver.
Un tânăr din Plopana, Bacău, însoţit de fiul lui de 4 anişori, se duce acasă să-şi termine ultimele treburi la casa cea nouă. Va face o fântână şi va încerca să-şi pună un boiler electric la baie. Lucrează din anul 2004 la Caltanissetta în agricultură. În copilărie strângea mere si cireşe la Plopana, acum culege piersici, pepeni, cireşe, caise acolo. S-a certat cu mai mulţi patroni pentru drepturile lui, a mai lăsat de la el când nu a fost plătit, dar nu a devenit „sclav” după afirmaţia lui: „Dacă nu te cerţi pentru drepturile tale, îşi bat joc de tine; acolo m-am căsătorit cu soţia mea, copilul s-a născut acolo, mai muncim câţiva ani apoi sperăm să ne reîntoarcem. Eu nu am avut niciodată un contract de muncă, soţia are de cinci ani. Acum voi rămâne până termin casa şi iau carnetul de şofer.”
Anişoara se duce pentru trei săptămâni acasă, la Piatra Neamţ. O dată pe an se întâlnesc cele trei surori, una vine din Franţa, cealaltă din Ţara Galilor. „Cât mai traieşte mămuca ne ducem cu toatele, ne ducem şi copiii, dar după ce nu vor mai fi, nu ştim ce se va alege. Fiecare stă bine unde s-a stabilit şi când am avut vreuna dintre noi probleme, ne-am ajutat.”
Două fetiţe de vreo 8 opt ani vorbesc când româneşte, când în italiană: „tu te duci în campagna?” – întreabă una dintre ele. Cealaltă răspunde: „da, mă duc la ţară, dacă vrei să mă vizitezi, vezi că poarta mare este roşie, să strigi că înăuntru este câinele meu bătrân Lăbuş şi muşcă.” Cealaltă: „nu cred că voi veni la ţară, perche sufăr de alergie la fân. Mie îmi place în România la Piatra Neamţ, că mă dau cu funivia! Şi sunt multe locuri de joacă pentru noi.” Prima fetiţă zâmbeşte: „mie îmi place la nunţi în România! Aşa aş vrea să mergem la o nuntă!” Se întoarce spre mamă şi o întreabă: „mama, mireasa plăteşte pentru toţi la restaurant?” Mama îi răspunde că da… „Înseamnă că trebuie să fie bogată!”
Avionul aterizează cu bine la Bacău, în aplauzele călătorilor. Temperatura la Bacău este de 22 de grade. Bagajele ajung lent la pasageri. Intrăm în alt timp şi alte timpuri. Îmbrăţişari şi lacrimi de bucurie la ieşire. E vreme de concediu.
Crina Suceveanu
