Ana Maria Bagiu s-a născut la Piatra-Neamţ cu un an înaintea Revoluţiei. A venit la Roma după ce a terminat gimnaziul, la mama ei, care lucrează de câţiva ani în Peninsulă. Munceşte ca ospătăriţă pentru a-şi plăti studiile la la Universitatea “La Sapienza” şi îşi face planuri de viitor. Şi pentru că “toate drumurile duc la Roma”, tot aici s-a întâlnit cu o fostă colegă de gimnaziu: “prin Facebook”.
Acum este studentă la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul universităţii "La Sapienza" din Roma, profilul Comunicare publică, în anul trei. Pentru a se întreţine la studii, a muncit ca ospătăriţă, baby-sitter, a dat meditaţii la engleză, matematică, limba română, a lucrat ca secretară pentru o perioadă de timp scurtă, a împărţit pliante şi a fost agent de vânzări de parfumuri şi de stand pentru o companie telefonică. Din ianuarie 2011 a muncit ca ajutor de bucătar, iar din martie 2011 lucrează ca ospătăriţă sâmbăta şi duminica la un restaurant pe malul mării. Face toate acestea cu o pasiune neobişnuită.
Ana Maria a ajuns în Italia în 2003, la sfârşitul clasei a opta, după examenul de capacitate (media 9.57). A venit la mama ei, care era de doi ani şi jumătate la Roma. Părinţii ei se despărţiseră, iar ea a ales să rămână cu mama.
"M-am acomodat destul de repede, am învăţat limba italiană foarte uşor, cel mai greu mi-a fost în primele şase luni de zile, timp în care a trebuit să mă obişnuiesc cu un stil de viaţă cu totul şi cu totul diferit."
La Roma locuieşte cu mama şi cu fratele ei şi mai are o soră care a rămas în România, dar cu care se vede des. Familia este primul sprijin în viaţă, spune Ana Maria: "Sunt binecuvântată să am o familie care mă susţine şi mă ajută să îmi urmez planurile de viitor."
Se defineşte o persoană plină de entuziasm şi extroversă, şi ştie că meseria ei din viitor nu trebuie să se desfăşoare în absenţa contactului cu oamenii. Nu am decis încă exact ce meserie vreau să practic. "Am fost des acuzată de logoree şi am primit multe replici gen "du-te şi lucrează la un post de radio, acolo sigur te vor!". Sunt o fire curioasă, cu sete de cunoştinţă şi îmi plac descoperirile, noutăţile. Nu aş rezista mult timp într-un job care nu mi-ar plăcea cât de cât sau care pentru care nu aş simţi o pasiune. Consider că în orice faci, în orice muncă, pentru a nu te plafona, trebuie să o faci cu pasiune şi dedicaţie. Dacă nu, nu are sens şi nici nu iese bine!"
Dorinţă de emancipare
Studiază Ştiinţe Politice, Sociale şi ale Comunicării (curs de 3 ani), dar încă nu s-a decis ce master va urma: "Mi-aş dori un Master de câteva luni la o companie care să ofere training ca după aceea să mă introducă într-un context profesional practic şi concret, să pot lucra cât mai repede.
Nu am tată şi nu pot continua încă 2-3 ani pe cheltuielile şi chiria mamei mele. Joburile pe care le fac ocazional nu îmi dau certitudine, deoarece nu am niciun contract şi mă cheamă când au nevoie de serviciile mele. Aceia sunt doar bani "de buzunar", însă nu îmi permit să mă emancipez şi să mă mut singură, să trăiesc 100% pe banii mei.
E greu să conciliezi timpul cu studiul şi cu un serviciu stabil; toţi vor experienţă, dar nimeni nu îţi ofera posibilitatea sau răgazul necesar ca să o capeţi. Trăim în epoca în care "tot şi imediat" domnesc, ceea ce eu chem regres, nu progres."
Globalizarea
După studii, nu vrea să se întoarcă în România. "O să încerc în toate modurile şi o să bat la toate porţile astfel încât să găsesc de muncă în domeniul meu aici, la Roma", spune Ana Maria. Ar pleca şi în altă ţară europeană, dacă ar avea o ofertă bună de muncă, dar nu ar pleca pe alt continent. Cât despre România, "va rămâne mereu în sufletul meu, probabil cândva mă voi stabili şi mă voi întoarce acolo, însă sper să mă întorc într-o altfel de Românie, în care să se trăiască decent… nu m-aş întoarce în România de azi."
Şansele să reuşească ale unui tânăr român care a studiat în străinătate sunt exponenţial mai mari decât cele ale unui tânăr (fie că e român, italian, spaniol etc) cu orizonturi restrânse, sărac în experienţe, crede Ana Maria.
"Intr-o vreme ca aceasta în care viitorul e extrem de incert, globalizarea cere tineri pregătiţi, "căliţi" şi umblaţi. Ideea de fond este că e greu peste tot, din cauza recesiunii, să continui să trăieşti într-un mit neclătinat de "mâine va fi totul bine şi frumos". Percepţia mea este aceea că trăim, respirăm, mâncăm, dormim, gândim într-o atmosfera rarefiată de darwinism social şi de scepticism care ne doboară fundamentele şi punctele de reper, iar nouă nu ne rămâne decât să ne agăţăm, periodic, de ceea ce ne conferă siguranţă şi garanţie."
"Sper să mă întorc într-o altfel de Românie, în care să se trăiască decent"
Generaţia activă
Ana Maria face parte dintr-o nouă generaţie, activă şi plină de ambiţie. Ne dă chiar ea câteva exemple: "In urmă cu câteva săptămâni am regăsit o fostă colegă din clasele primare, pe Facebook, iar cum "toate drumurile duc la Roma", şi ea se află aici, de 9 ani: studiază Stiinţe Pedagogice în anul doi, e o studentă foarte bună, a obţinut o bursă Erasmus, iar în septembrie va pleca în Granada. Comcomitent, lucrează part-time la o agenţie imobiliară. Acesta e un exemplu de tânără realizată şi ambiţioasă, la fel şi alţi studenţi români cu o carieră universitară foarte bună – un băiat din Civitavecchia a avut ocazia să plece la New York pentru un proiect; o fată cu care am vorbit doar virtual şi e tot din Piatra Neamţ şi-a dat doctoratul în matematică la Salerno."
Pasiune la şcoală, la muncă şi în timpul liber, mai aflăm de la uimitoarea Ana Maria: "Pasiunea mea recentă este Fotografia, m-am înscris la un curs care va începe în septembrie şi mi-am investit economiile într-un aparat profesional. Planurile de viitor se rotesc în jurul achiziţiilor de accesorii pentru aparat – obiectiv, filtre. De asemenea, am avut dintotdeauna un interes pentru vestimentaţie şi urmăresc rubrici şi tendinţe online, mi-ar plăcea să scriu coloane despre fashion. Merg periodic la karaoke şi îmi doresc nespus să îmi permit să învăţ să cânt la un instrument, pian sau chitară".
Crina Suceveanu
