Teodora Elena Madaşa, în vârstă de 32 de ani, originară din Arad, a reuşit în mai puţin de doi ani să intre pe scena teatrului şi filmului italian. Absolventă a Facultăţii de Arte, Teatru şi Cinema din cadrul Universităţii Hyperion de la Bucureşti, a obţinut, în urmă cu doi ani, o bursă în teatru, muzică şi dans la Universitatea Roma 3. A obţinut un rol în filmul lui Alessandro Gassman, "Roman e il suo cucciolo"
"Am dorit să mai fac o experienţă şi atunci am vrut să merg la Roma sau la Londra. Cei de la Roma mi-au răspuns imediat printr-un mail în care îmi explicau care sunt bursele, care sunt criteriile şi m-au invitat la o întâlnire la facultate, le-am dus actele şi într-o lună de zile eram plecată deja plecată din ţară", îşi aminteşte Teodora.
Chiar dacă la început cunoştea foarte puţin limba italiană, Teodorei i-a fost foarte uşor să se integreze şi să ţină pasul cu colegii ei italieni de la facultate. Ba mai mult, comparativ cu ei, românca şi-a încheiat masterul fără nici o restanţă, la teza de licenţă obţinând nota maximă cu aprecieri.
"Cred că mie mi-a fost dat să plec. Cu cel mai mare drag mă întorc şi în România, dacă sunt proiecte. Cel mai frumos e să joci în limba maternă. Este frumos să faci teatru şi cinema într-o limbă străină, se zice că e o mare şansă să reuşeşti să-ţi faci meseria într-o altă limbă, dar totuşi graiul românesc este mai frumos, ne exprimăm mai bine, sentimentele ni le exprimăm mai bine în limba maternă", spune emoţionată tânăra actriţă.
În România, Teodora Madaşa a jucat în spectacolele de teatru: "Faust" J.W.Goethe şi "Peer Gynt" de
H. Ibsen, ambele în regia lui Oswald Gayer, în perioada 2007-2009, ""Stele pe cerul dimineţii", de Alexandr Galin, în regia lui Damian Crâşmaru 2007-2008 , în "Tartuffe" după Molière " şi "Hangiţa" de Carlo Goldoni, în regia lui Victor Moldovan, precum şi în şase scurt metraje, cu unul dintre ele – "4 Aşi" în regia lui Cătălin Soci participând în 2008 la Festivalul de film românesc din Nisa.
Faptul că este de o altă naţionalitate decât cea italiană, nu i-a creat niciodată dificultăţi pe parcursului masterului de la Universitatea Roma 3 sau după aceea în găsirea unor colaborări pe plan profesional.
"N-am simţit deloc diferenţa că aş fi româncă. Chiar am fost mult mai apreciată în facultate, deoarece veneam din ţară cu un bagaj de cunoştinţe foarte mare în comparaţie cu ceea ce fac ei aici, în şcoală, mai ales pe teatrul rus", ţine să precizeze Teodora.
Teodora este atrasă atât de teatru, cât şi de film. "La teatru sunt foarte frumoase repetiţiile, pentru că vezi că naşte un gest, vezi că naşte o intonaţie în repetiţie. Ai o lună sau două la dispoziţie să creezi un personaj. În teatru râzi şi plângi în acelaşi timp, te bucuri într-o zi că ai avut o repetiţie bună şi a doua zi dacă nu ţi-a ieşit repetiţia cum o ştiai înainte eşti deprimat.
Asta e normal. Creşti pe rol, după care stagnezi, ai nevoie să te opreşti o perioadă scurtă de timp, ca să poţi din nou să creşti. în cinematografie este diferit. Depinde de regizor. Poţi să ai nişte repetiţii înainte ca şi la teatru sau poţi să intri imediat pe platou cu rolul deja învăţat. Contactul cu scena este cu totul altul practic", explică Teodora Madaşa.
A terminat de curând filmările la primul film ca regizor al actorului Alessandro Gassman, "Roman e il suo cucciolo", peliculă în care joacă şi Mădălina Ghenea. Producătorii vor să lanseze producţia la festivalul de la Veneţia din toamna acestui an. Filmul prezintă viaţa unui imigrant român – Roman şi fiul său, care trăiesc la periferia Romei şi care încearcă să găsească o soluţie pentru a deveni cât mai repede posibil cetăţeni italieni. Din distribuţie face parte şi Michele Placido. Teodora i-a ajutat pe actorii italieni să rostească replicile în limba română corect.
Totodată Teodora Madaşa poate fi văzută în spectacolul de teatru"Marinarul" de Fernando Pessoa. A citit această operă în urmă cu un an şi i-a venit ideea de a-l pune în scenă cu actriţe din diferite ţări, pentru a crea un spectacol multietnic.
Întrebată care este secretul succesului în viaţa, Teodora a răspuns imediat că ea are încă mult de lucru pentru a ajunge la un succes în carieră şi că acest succes se "clădeşte cărămidă cu cărămidă", precum o casă.
C.V.
