După producerea cutremurului de la Amatrice, echipe speciale de intervenție rapidă ale Crucii Roșii italiene și ale Protecției Civile au fost trimise în zonele sinistrate pentru ajutorarea persoanelor aflate în dificultate. Într-una dintre echipe s-a aflat o româncă, trimisă împreună cu grupul din Orte al Crucii Roșii (C.R.I. settore emergenza, n.r.).
În exclusivitate pentru Gazeta Românească, Tatiana Drăgoi a acceptat să ne povestească despre activitatea sa și momentele pe care le-a trăit după deplasarea în orașul devastat de cutremur. Am aflat și că în trecut, românca s-a clasificat pe primul loc la unul dintre concursurile organizate de Crucea Roșie italiană la nivel național, concurs pentru echipajele ce intervin în situații de maximă urgență, așa cum au fost momentele de după cutremurul de zilele trecute.
„La ora 6 eram la Rieti”
Tatiana a participat cu echipa din Orte încă din primele momente după producerea seismului de la Amatrice. ”La ora 03.40 a fost dată alarma și am fost convocați. La ora 6 eram la Rieti iar în jurul orei 8 am intrat în zona San Lorenzo din localitatea Amatrice. Timp de mai bine de două zile am participat la acțiuni specifice, cu riscul permanent de a fi îngropați de vii. Am început cu intrarea într-un edificiu dărâmat, unde se credea că este o fetiță de 15 ani. După ce am controlat și ne-am asigurat că nu e nimeni sub acele dărâmături, am ieșit și la numai câteva secunde s-a dărâmat totul în urma noastră.”, ne-a povestit ea.
”Au urmat zeci de intervenții. Două zile pline. Am scos oameni de sub dărâmături, am acordat asistență acolo unde a fost nevoie. Echipa s-a comportat incredibil. Momente de mare emoție. Am văzut cum e să lucrezi în echipă, să simți că ai mereu pe cineva care lucrează alături de tine și pune în aplicare tot ce am învățat la orele de curs, la orele de antrenament pentru concursuri. Sutele de ore de antrenament, pe care le făceam după ce terminam cu toții munca, chiar și până la 1 dimineața.”, a mai completat Tatiana.
”Lumea nu știe câte riscuri există la asemenea intervenții. Toate acțiunile trebuie calculate, pe primul loc trebuie să fie siguranța celor care intervin. Un pas greșit și se pot întâmpla accidente teribile. În asemenea intervenții pe primul loc e siguranța noastră, nu intervenim niciodată fără un plan. Riscul e însă peste tot.”
Şi-a pierdut un copil
Ioana Tatiana Drăgoi are 41 de ani și este originară din Moeciul de Jos, județul Brașov. A venit în Italia în anul 2006, după câteva evenimente teribile din viața sa: moartea unuia dintre copiii săi, ”din cauza neglijenței crase a medicului”, spunea ea, în spitalul din Făgăraș și îmbolnăvirea altuia. ”Am trecut prin momente cumplite. Aproape că înnebunisem. Pierdusem unul dintre copii, vinovat principal fiind directorul de atunci de la spitalul din Făgăraș. Apoi fetița se îmbolnăvise de leucemie, din fericire s-a însănătoșit, dar numai eu știu prin ce am trecut”, ne-a declarat ea.
A ajuns în Italia în 2006, la o verișoară, însă a fost nevoită să doarmă sub o scară. Acolo a găsit-o poliția și din acel moment viața sa a luat o întorsătură favorabilă. Un ofițer a ajutat-o să își găsească de muncă și să își refacă viața. ”El și soția au devenit aproape bunicii copiilor mei, mi-au schimbat viața”, ne-a spus Tatiana.
”Am plecat în Italia după ce mi-am vândut o vacă. Eu am lucrat pământul și am crescut animale cât am fost în România și nu mi-e rușine să spun. Când nu s-a mai putut, am plecat. Am ajuns la o verișoară, în Orte, localitate la câțiva zeci de kilometri de Roma. Nu m-a putut ajuta pentru că soțul ei, italian, nu a vrut sub nicio formă. L-a amenințat că pleacă de acasă, deși era însărcinată, dar nici nu a vrut să audă. Am fost nevoită să dorm sub o scară. Acolo m-a găsit poliția. Unul dintre ofițeri însă m-a ajutat să îmi găsesc un loc de muncă și de acolo s-a schimbat viața mea. El și soția m-au ajutat să îmi aduc familia iar pentru copii au cumpărat tot ce trebuie: îmbrăcăminte, încălțăminte și rechizite pentru școală. În primul an au cheltuit doar ei pentru ce aveau nevoie copiii mei. Nu cred că voi putea vreodată să mă revanșez pentru ce au făcut pentru noi. Oricum, îi considerăm ca un fel de bunici ai copiilor.”, a povestit românca.
Au urmat ani în care viața Tatianei a intrat pe un făgaș bun: a avut un loc de muncă stabil, familia era alături de ea, a urmat cursurile facultății de științe sociale și cele organizate de Crucea Roșie. ”Am lucrat pentru familia unui general a cărei bunică era de origine română. M-au simpatizat imediat și m-au ajutat cum puțini ar fi făcut-o: am făcut școala de șoferi și când au văzut că am luat examenul fără nicio greșeală m-au încurajat să fac și o facultate, la Roma, de științe sociale. Am terminat ultimul an, mi-au rămas doar examenele de licență.”
Tatiana ne-a povestit și cum a intrat în echipa de intervenție a Crucii Roșii din Orte: ”din greșeală”. ”După moartea fiului meu am rămas cu o frică teribilă de ambulanțe. Când le auzeam, intram în panică. Într-una din zile am hotărât să îmi inving frica. Poate cineva ar zâmbi când spun că m-am apropiat de o ambulanță pentru a pune mâna pe ea. Eram terorizată. În acel moment m-a remarcat o persoană și m-a întrebat ce fac. Nu vorbeam foarte bine italiana și cuprinsă de emoție am încercat să explic motivul. Nu știu ce a înțeles, dar, după o lungă conversație mi-a propus să completez niște formulare, să fac parte din Crucea Roșie. M-am reîntors cu datele ce mi le-a cerut și cu acele documente completate și semnate. Apoi au urmat cursuri de specialitate și obținerea diplomei. Din acel moment, din anul 2009, am devenit voluntar ”Croce Rossa Italiana”, pentru ca ma târziu, în 2012, să obțin și diploma de ”operatore C.R.I. nel settore emergenza, livello operativo”.
Tatiana Drăgoi a participat și la câteva concursuri de profil împreună cu echipa din Orte. Împreună cu colegii au ajuns și în faza finală, națională, după ce trecuseră de calificările provinciale și regionale. Din zecile de echipe prezente din toată Italia, au terminat pe locul 10 la general, dar românca a obținut primul loc la secțiunea ”Maxi Emergenza – Protezione Civile”. ”Nimeni nu credea că ne vom califica măcar la provinciale. Au urmat însă sute de ore de antrenament, după terminarea orelor de muncă, chiar și după ora 12 noaptea. ”, ne-a spus ea.
”Aici am de adăugat o întâmplare cu colegii mei din echipă: când am fost în excursie în Israel, am cumpărat o iconiță pe care o port mereu cu mine și care, cred eu, îmi poartă noroc. Le-am spus tuturor că ne va aduce noroc și la concursuri. Evident că nimeni nu a crezut, unul dintre colegi însă mi-a spus că va deveni credincios, el fiind ateu convins, daca la faza națională vom câștiga vreun trofeu. S-a ținut de cuvânt, pentru că am luat locul 1 la secțiunea ”Maxi Emergenza”, a completat Tatiana.
În cadrul Crucii Roșii italiene este și fiul Tatianei, în vârstă de 21 de ani. ”De la 14 ani este înscris în cadrul echipelor de pionieri ai Crucii Roșii. Acum este la CIE Roma (Centro Interventi Emergenza), echipe de maximă urgență. În aceste zile este și el în zonele sinistrate”, ne-a mai spus românca.
Andi Rădiu
a.radiu@ziarulromanesc.net