Constrâns să stea într-un scaun cu rotile staţionează în piazzale Caio Mario, din Torino. Nu este tocmai un invizibil pentru că în cartierul Mirafiori Sud, chiar îl cunosc mulţi. Sigur, poate prezenţa sa nu sare imediat în ochi în marele flux de persoane care ziua aglomerează băncile din staţia de autobuz din piazzale Caio Mario. Însă pentru cei care împart cu el străduţa laterală de lângă intrările la Fiat, acel bărbat care trăieşte într-un automobil este un chip cunoscut.
Se numeşte Tanu şi este cetăţean român. Locuieşte la Torino, în piazzale Caio Mario, însă casa lui este un Renault Kangoo gri şi fără plăcuţe de înmatriculare. Înăuntru sunt haine şi pături, sticle cu apă şi o căptuşeală făcută din saci de plastic negru care ascunde geamurile: un truc care i-a permis să obţină un dormitor în spatele furgonetei, scrie La Stampa.
Întoarcerea acasă
„Mă întorc în România pe timpul iernii – povesteşte Tanu, constrâns să se deplaseze într-un scaun cu rotile. Iarna aici e prea frig. Însă în două săptămâni mă voi întoarce aici, în maşina mea”. „Noi locuim în zonă numai de trei ani şi de atunci îl vedem. Însă mulţi ne-au spus că trăieşte aici de şi mai mult timp”, povesteşte o barmaniţă de la Caffè Royal, barul din centrul pieţei, la câţiva metri de maşina sa. Adaugă: „După-amiaza vine să ne vadă trecând prin spate. Sau bate la fereastră pentru a cere să-i schimbăm monede cu bancnote”, povestesc cei de la bar. Tanu este orgolios. „Nu cere niciodată să i se ofere ceva. De mai multe ori am încercat să-l întrebăm dacă vrea o cafea sau un sandvici dar mereu a refuzat. Ceea ce consumă, plăteşte din buzunarul său”.
Vară şi iarnă
În zonă îl recunosc toţi cei care pentru muncă împart cu el primele ore ale dimineţii. Alături de bar, care se deschide la 3, este şi chioşcul de ziare din faţa Fiat. „Îl văd dimineaţa – explică vânzătorul de ziare. Se deplasează din parcare către staţia de tramvai. Deseori îl ajută vreun trecător pentru că nu e uşor să traversezi cu scaunul cu rotile”. Lăsând comercianţii deoparte, pe Tanu îl cunosc şi rezidenţii. Precum Antonio, de 62 de ani, de profesie pensionar. „Unii spun că, în realitate, nu o duce aşa rău cum pare. Şi că ar avea chiar şi o casă, dar eu nu cred această poveste – povesteşte. Oricum vara e mereu acolo, în faţa maşinii sale, deseori şi noaptea. Iarna, în perioada cea mai friguroasă, se duce în România. Şi dispare câteva săptămâni”.
Nu atingeţi nimic
„E adevărat, plec, dar mă întorc în două săptămâni – povesteşte Tanu. Sper să nu fie probleme şi ca nimeni să nu-mi atingă automobilul”. Pentru siguranţă, între timp, a pus deja pe geam o foaie cu numărul său de celular: „Aşa, dacă este cazul, mă pot anunţa imediat”.
