Având în vedere că doar peste un an va împlini 18 ani, îi protejăm identitatea, alegând un nume aleatoriu: „Vasile”.
“Povestea nașterii mele este complicată. Am venit pe lume la o maternitate din centrul capitalei, în luna iulie 2001. Nu știu dacă la mama a venit cineva cu flori să mă vadă. Nu știu de ce a plecat de la spital și m-a lăsat. Dar îi sunt recunoscător că a ținut sarcina, că nu m-am născut pe stradă și că nu m-a aruncat la gunoi într-un sac de plastic. Am fost preluat de o structură care se ocupă de copiii abandonați, de o asistentă maternală. Sunt fără mamă, fără tată, în certificatul de naștere românesc”.
Din documentele pe care le dețin părinții adoptivi am refăcut puțin cursul urmat de la maternitate. În primele luni după nașterea lui Vasile, la sute de kilometri de București, o tânără de 20 de ani a fost căutată de asistenții sociali și poliție pentru anumite răspunsuri, deoarece își abandonase copilul după câteva zile de la naștere și trebuia să semneze anumite documente, dacă dorește înapoi copilul sau renunță definitiv.
Acea tânăra a rămas uluită; era o greșeală! Nu avea nici un copil! Își aducea aminte că în luna martie, aprilie 2001 dăduse un anunț la ziarul local prin care preciza că își caută o colegă de apartament, orașul universitar transilvănean având chirii destul de mari; se prezentase o tânără care era interesată, au băut o cafea împreună și apoi s-au despărțit, fără a se concretiza închirierea. După câteva zile tânăra studentă era căutată de poliție fiindcă nu ar fi plătit hotelul unde a fost cazată pe bază de buletin. A trebuit să demonstreze că nu fusese niciodată la acel hotel și a înțeles că îi fusese sustras alături de alte obiecte de puțină importanță și buletinul.
Acum trebuia să demonstreze că nu este mama pruncului Vasile. Putem aprecia că această situație incredibilă a destabilizat întreaga familie. Au fost necesare vizite medicale pentru a confirma că domnișoara nu a fost însărcinată și nu a născut de curând. Au fost necesare diverse declarații la Tribunal pentru a nu rămâne în documentele copilului numele ei de familie. Un furt de identitate aproape perfect, unica urmă fiind un bebeluș abia născut!
„Am două prenume și un nume frumos, terminat în ESCU. Nu știu cine mi le-a ales.
Am fost inclus pe lista copiilor cu șanse reale de adopție și am ajuns în Italia în 2004 într-o familie minunată care nu mi-a ascuns niciodată faptul că sunt înfiat.
Ma puteți ajuta? Vreau să-i mulțumesc că m-a adus pe lume. Înțeleg că nu traversa cea mai frumoasă perioadă din viața ei când m-a adus pe lume, sper că acum este bine! Am o problemă medicală și probabil, doar ea m-ar putea ajuta”.
Crina Suceveanu
Dacă aveți informații despre acest caz, vă rugăm să ne contactați la adresa gazeta@stranieriinitalia.it sau sms la tel. 0039 339 468 8719
Un tânăr de 22 de ani din Braila, adoptat de o familie din Italia, își caută familia biologică