Elena Putina este o româncă atipică, cu o poveste de viață extraordinară. S-a născut în Cetireni, la nici 30 de kilometri de Iași, însă pe celălalt mal al Prutului. Ca noi toți, primii ani de viață au prins-o în comunismul blocului est-european. După ce a devenit învățătoare, în 1993, a decis să se mute la Iași, unde și-a continuat studiile.
Orașul universitar i-a schimbat viața, atât profesional cât și personal. După alți ani, în ianuarie 2002, destinul a purtat-o în Italia. Actualmente, la mai bine de 14 ani de ședere în Peninsulă, a decis să candideze pentru funcția de consilier în sectorul unde locuiește, la Torino.
Este a doua româncă în cursa pentru un loc în consiliul circumscripțiilor torineze, prima fiind Maria Ungurean, care candidează într-o altă parte a orașului de pe Pad.
Elena Putina, care a fost parcursul tău uman de până acum? De ce ai ales Italia?
«Răspunsul este simplu și probabil este asemănător cu cel al majorității românilor care se află în Italia: pentru un viitor mai bun, pentru oportunitățile și garanțiile pe care țara mea, România, nu putea să mi le ofere. Chiar dacă noi am fost generații de sacrificiu, copiii noștri nu trebuie să aibă aceeași soartă. Nu alegem unde ne naștem, dar suntem deplin responsabili pentru modul în care ne trăim această viață, pentru felul în care creștem și ne ajutăm copiii să crească profesional și uman. Ca părinte, confortul sau dorințele mele au fost mereu pe planul al doilea, după nevoile copilului.»
Ai absolvit Științe Politice în România. Te-ai gândit că aceste studii te vor ajuta să ajungi consilier în Italia?
«La momentul acela, nu. Ulterior mi-am dat seama că nimic nu e întâmplător în viață și că facultatea de Științe Politice, cu specializare în Drept, este o piatră de temelie la baza formării mele profesionale. În Italia m-am implicat în intervenții sociale de toate tipurile. Am învățat foarte multe lucruri lucrând direct cu cei care aveau nevoie de asistență socială. Am făcut parte din structuri și asociații foarte active, unde am avut, și încă am, prilejul de a intra în contact cu cele mai diverse tipologii umane: de la oameni ai străzii italieni până la imigranți cu probleme de integrare sau în tot felul de situații periculoase.
De exemplu, acum coordonez unicul proiect din Piemont în cadrul căruia oamenii străzii pot fi găzduiți, în structura noastră, împreună cu animalul de companie cu care își duc viața. De obicei, un câine. Necesitatea a apărut din constatarea că unii își puneau viața în pericol doar pentru că nu doreau să își abandoneze câinele pe stradă, noaptea. Așa am dar viață dormitorului comun, unde partea de asistență a animalului o fac voluntarii specializați în așa ceva.»
Vin alegerile, presa italiană descoperă românul ”votant”
Cu ce te ocupi în prezent?
«Pe lângă activitățile sociale și de partid, sunt traducător autorizat la Tribunalul din Torino și operator la Crucea Roșie.»
Ce te-a determinat să intri in politică, să candidezi pentru funcția de consilier în Circumscripția 2 din Torino?
«În primul rând, nu am intrat acum în politică. Eu sunt pe meterezele Partidului Democrat de când am venit în Italia. Am vechime în activitatea de partid și mereu mi-a plăcut politica. Dar acest lucru nu are legătură cu implicarea în alegerile administrative din această vară. Funcția de consilier într-o circumscripție nu este o prezență politică. Evident, are legătură cu politica, are legătură cu sistemul meu de convingeri, dar este o poziție administrativă, o funcție care îți dă posibilitatea de a participa la deciziile concrete, legate de viața în oraș, în sectorul nostru. Eu vreau să cresc concret nivelul de trai al celor din circumscripția mea. Vreau să găsim resurse concrete, oportunități noi, concrete. Fără vorbe, cu fapte.
Am intrat în jocul alegerilor pentru că mă consider suficient de matură social și politic. Pentru că știu, din interior, cum funcționează sistemul și știu unde trebuie acționat pentru ca rezultatele pozitive să apară și pe străzile noastre. În Italia asistența socială și sanitară sunt excelente. Însă vreau ca ele să mai facă încă un pas, către omul de rând, către cei care au cu adevărat nevoie și nu știu unde sau cui să se adreseze. De exemplu, sunt multe femei care lucrează la fix, așa-numitele „badante”, care își înțeleg prea puțin drepturile și nu beneficiază decât parțial de ele. Pe scurt, mă voi concentra pe protecție socială, într-un mediu de afaceri tot mai ostil, care nu doar că angajează foarte greu, dar care nu oferă garanțiile necesare unei vieți decente și voi face presiuni asupra autorităților administrative pentru mai multă siguranță pe străzi și mai multe locuri în grădinițe, în mod special pentru imigranți, pentru că ei sunt cel mai expuși social. Sunt multe de spus, dar vă voi da detalii într-un interviu ulterior.»
Torino: o multi-culturalitate greșit înțeleasă
Care ar fi mesajul tău pentru comunitatea de români din Torino?
«Mesajul meu este simplu: uniți-vă și participați la viața orașului. Pentru că indiferent unde v-ați născut, ați venit aici de bună voie iar asta înseamnă că vă pasă de casa voastră, de viitorul copiilor voștri. Orașul este casa în care trăim, o casă mare, pe care trebuie să o păstrăm curată și să o facem cât mai primitoare. Înscrieți-vă pe listele de vot, participați la vot! Este extrem de important! Dacă ești activ doar pe Facebook nu schimbi nimic. Trebuie să te implici concret, ca rezident al orașului! Votul, opinia, poziția fiecăruia este foarte importantă. Votul nu este de grup, este individual și 1+1 duce la rezultat. 0+0 nu produce nici schimbare, nici evoluție, nici rezultate pozitive. Înscrieți-vă pe listele suplimentare si mergeți la vot! Odată la cinci ani trebuie să investiți câteva ore din viața voastră pentru a stabili care vă este viitorul și în ce oraș vor crește copiii voștri. Eu cred că merită.»
Cristian Gaiţă, Torino
Citește și:
