Florina Cazacu, 33 de ani, trăieşte în Italia de 13 ani, în localitatea Gallarate, Varese, are o fetiţă în vârstă de 10 ani, care se numeşte Ioana, nume ales în onoarea bunicului său, deja faimosul Ion Cazacu.
Chiar dacă nu a găsit „dreptate”, aici în Peninsulă a găsit o mare solidaritate, motiv pentru care tânăra româncă a decis să rămână pentru totdeauna în oraşul în care a fost ucis tatăl ei.
Din păcate de trei luni face parte din categoria şomerilor şi speră că îşi va găsi cât mai repede posibil un nou loc de muncă. În 9 octombrie, Florina a venit la Accademia di Romania cu Dario Fo, laureatul premiului Nobel pentru literatură, pentru a prezenta cartea scrisă împreună cu acesta despre tatăl său.
Forina Cazacu si actorul Marius Bizau
Dario Fo la Accademia di Romania: laureatul premiului Nobel şi-a prezentat cartea scrisă împreună cu Florina Cazacu
Florina Cazacu, ai fost mulţumită de impactul pe care l-a avut prezentarea cărţii voastre ” Un om ars de viu” de la Accademia di România din Roma?
«Prezentarea în cadrul Accademiei a fost o etapă importantă; am rămas plăcut impresionată atât de prezenţa unui număr elevat de români, cât şi de atenţia acordată.»
Când ţi-a venit prima dată ideea de a scrie o carte despre povestea tatălui tău, Ion Cazacu şi care este mesajul pe care vrei neapărat să îl lansezi?
«În urmă cu 4 ani m-am gândit că trebuie să fac ceva pentru a aduce la cunoştinţa tuturor care a fost adevărata dinamică a întâmplărilor din 14 martie 2000. În acelaşi timp aş fi vrut să „cutremur” atât opinia publică din Italia, cât şi clasa politica indiferentă în faţa unor tragedii care au devenit o obişnuinţă…»
Cât de mult te-a ajutat ca Dario Fo a fost alături de tine şi este în continuare?
«Dario nu este numai partenerul meu de carte, dar şi un prieten de suflet; cu el am împărţit cea mai dureroasă parte din viaţa mea. Împreună reuşim să ne bucurăm, în prezent, de succesul obţinut.»
Din cauza durerii din suflet sau a supărării, ai fost tentată vreodată să generalizezi şi să spui, de exemplu, ca „italienii” l-au ucis pe tatăl tău?
«Am reuşit să rămân „lucidă” şi să nu confund nebunia asasină a unui singur individ cu un popor întreg; acelaşi comportament pretind şi din partea italienilor. Şi oricum, aşa cum am spus şi la Accademia di România, la prezentarea cărţii, urii, duşmăniei nu i se răspunde niciodată cu ură, cu duşmănie.»
Statul român te-a ajutat-o cu ceva, fie şi moral, în toţi aceşti ani?
«Statul român mi-a dat doar un paşaport şi cetăţenia. Nimic mai mult, din păcate. Însă dacă trebuie să mulțumesc cuiva, în prezent, ar fi ambasadorului Romaniei la Roma, Dana Constantinescu pentru inițiativă și susținerea prezentării cărții noastre la Roma.»
Ai fost la vot la alegerile din noiembrie?
«Sunt ani de când nu merg la vot. Ştiu că este un drept al tutor cetăţenilor români de peste hotare, dar politica de acasă, la fel ca şi cea din Italia, priveşte cu indiferenţă problemele cetăţenilor şi cu aceeaşi indiferentă am ales să o privesc şi eu.»
Ce părere ai despre faptul că românii continuă să emigreze în masă în Italia şi nu numai? Ba mai mult decât atât, chiar şi acum când românii nu mai au nevoie de permis de şedere, ei acceptă sclavia şi munca la negru.
«Condiţiile economice de acasă ne obliga pe mulţi să imigrăm. Cred că ar trebui să găsim forţa şi curajul de a ne opune sclaviei.»
Ce îţi lipseşte de acasă, din Râmnicu Vâlcea, şi cât de des mergi acolo?
«Simt lipsa bunicilor mei, a locurilor unde am copilărit. O dată pe an ne întoarcem în vizită la cei care cu multă nerăbdare ne aşteaptă.»
Ai vrea să prezinţi această carte şi în România?
«Este un alt „vis” al meu, acela de a traduce cartea în româneşte, dar pentru a fi posibil am nevoie de o editură dispusă să mă susţină.»
Vei continua să scrii pe alte teme, pe alte subiecte?
«Dacă o să continui să scriu… În acest moment mă dedic prezentării acestei cărţi cât mai bine posibil.»
GR
Cântec despre Ion Cazacu, românul ars de viu de patronul lui italian în anul 2000
