Costin Ignat, în artă Spoke, este un tânăr de 17 ani, student la liceul ştiinţific Galileo Galilei din Caravaggio, care a sosit în Italia, unde era deja mama lui, acum 6 ani.
Pe 11 aprilie, la Asociaţia Il Bersagliere din Parcul Le Cave din Milano – cea faimoasă după capturarea somnului gigant – Spoke a lansat un videoclip al unui rap emoţionant, compus de el, cu titlul “Amintiri în rime”, pe care oricine ar trebui să-l asculte cu atenţie.
Nişte românce inimoase au organizat o cină cu oaspeţi italieni, dar mâncare românească şi tombolă cu obiecte româneşti, în urma căreia au strâns ceva bănuţi, pe care i-au oferit Asociaţiei Ih.th.IS din Cassano d’Adda, rămasă în pană de bani pentru chiria sediului. Un eveniment care ar fi meritat mai multe rânduri, pentru că demontează teoriile datorită cărora românii nu sunt uniţi şi nu fac nimic gratis.
Dar să ne întoarcem la Costin, alias Spoke.
Când ai descoperit pasiunea pentru muzică, în particular pentru rap?
«Pasiunea pentru muzică mi-a fost transmisă de tatăl meu, în special pasiunea pentru muzica folk, dar pasiunea pentru muzica rap mi-a fost transmisă când eram mic de către anturaj. Aveam 9-10 ani şi ştiam melodii întregi de pe albumul lui Eminem fără să reuşesc să înţeleg mai mult de 2,3 cuvinte.»
Ştiu că mama ta nu era prea mulţumită de reprofilarea ta pe rap. Cum ai reuşit s-o convingi?
«Mama, ca şi orice persoană care nu ascultă rap, la început nu suporta faptul că eu să ascult rap pentru că ea auzea doar limbajul vulgar fără să înţeleagă mesajul. După un timp şi după primele mele piese, pe care ea le-a ascultat doar 6 luni după ce eu le-am înregistrat, şi lacrimile ei mi-au dat de înţeles că în felul ei apreciază ceea ce fac.»
Compui doar în română sau şi în italiană?
«Compun rap şi în română şi în italiană. În acest moment, lucrez la albumul ”Vocea Strazii” şi LP-ul ”Nuovo Testamento” cu un prieten italian, Master V.»
În “Amintiri în rime” transmiţi un mesaj foarte puternic din partea unui copil al cărei mame a plecat în străinătate. Cum s-a născut acesta piesă ?
«Pentru această piesă, vreau în primul rând să îi mulţumesc lui Ionuţ Olteanu aka EmptyBeatz care mi-a oferit gratuit instrumentalul. Era o zi melancolică, aşteptam sfârşitul anului şcolar, ca să mă întorc acasă să îmi revăd prietenii şi bunici… iar când EmptyBeatz mi-a trimis instrumentalul, a venit totul de la sine şi am terminat piesa în mai puţin de o oră. Iar a doua zi am fost la studio să înregistrez.
După aproximativ o lună am avut un live la Milano, şi acolo l-am cunoscut pe Daniel Sas, care mi-a făcut un videoclip gratuit şi îi mulţumesc enorm pentru asta, pentru că nu aş fi avut capacitatea financiară de a plăti pentru un videoclip. Cât despre mesaj chiar nu ştiu ce să spun, am avut o inspiraţie şi am scris cuvânt cu cuvânt ceea ce simţeam eu în acele momente.»
Să-i amintim pe toţi cei care au contribuit la acest videoclip, în mod total gratuit. Daniel Sas a filmat cu întreaga familie: soţia, Angela Maria, şi cei doi fii ai lor. Apoi?
«Mama a fost interpretară de o cântăreaţă folk, căreia îi mulţumesc enorm de mult pentru tot ceea ce a făcut pentru mine, Claudia Serdan. Copilul care mă interpretează pe mine de mic este frăţiorul unui foarte bun prieten de-al meu, Marius, şi se numeşte Davide Hantig, iar doamna care o interpretează pe bunica se numeşte Elena Rusu.»
După câţi ani ai venit lângă mama ta, în Italia? Ce ţi-a lipsit în toţi aceşti ani?
«Am venit în Italia după 5 ani în care am trăit cu bunicii. Cu siguranţă, a fost o perioadă dificilă, în care trebuia să mă obişnuiesc cu faptul că bunicii sunt părinţii mei şi pentru acest fapt nu ştiu dacă voi putea vreodată să le mulţumesc îndeajuns pentru tot ceea ce au făcut pentru mine.»
Dacă ai avea de ales, unde ai trăi, în România sau în Italia?
«Dacă aş avea de ales, aş trăi cu siguranţă în România… şi da, aş vrea să fiu lângă mama.»
Odată mi-ai spus că ai intenţia să participi la XFactor în România.
«Intenţia mea de a participa la Xfactor este destul de mică, deoarece cultura hip hop se naşte şi creşte în stradă. Pasiunea mea pentru această cultură este mult mai mare decât voinţa de a deveni faimos.»
Ce ai vrea să le transmiţi tuturor mamelor care şi-au lăsat copiii în ţară, pentru a face rost de bani în străinătate şi care ascultă “Amintiri în rime”?
«Banii nu aduc fericirea. Fericirea o poţi găsi în lucruri simple precum o îmbrăţişare, o sărutare, o clipă petrecută alături de cei dragi… Iar melancolia provocată de distanţa de casă şi de cei dragi este cel mai urât sentiment. România este o ţară foarte frumoasă, trebuie să învăţăm să apreciem ceea ce avem şi să trăim fiecare zi ca şi cum ar fi ultima.»
Irena Cara
Amintiri în rime
Veneam de la joacă, sunt amintiri greu de uitat
M-am pus în pat şi parcă ceva s-ar fi schimbat Aveam 7 ani, şi mama a început să-mi spună
Că va lipsi ceva timp, un pic mai mult de o lună
În acea seară, ea plângea dar nu vroia să-mi dau seama
Şi în lacrimi mi-a spus: Ai grijă de tine, puiuţu’ lu’ mama
M-am dus la culcat, parcă puţin întristat
Dar încă nu înţelesesem prea bine ce s-a întâmplat
Mă scol a doua zi, simt prezenţa unui înger
De ce sunt trist? Şi de ce bunica plânge?
De ce moşu’ e supărat că viaţa asta-i grea?
Şi de ce tăticu’ mă sună doar de ziua mea?
Mă ridic din pat, o caut pe mama prin casă. Unde-i mama?
De ce îs doar 3 locuri la masă?
Bunica întristată nu ştia ce să zică
”Mama o să se întoarcă, să nu-ţi fie frică”
Aş vrea o ciocolată şi un vapor de jucărie
Să fiu bucuros şi ea să fie lângă mine
Doar asta îmi doresc, şi totul ar fi bine
O poveste tristă, amintiri în rime
Cum să înţeleagă un puşti de 7-8 ani
Că toate problemele se trag numai de la bani
Că mamă, profesoară, nu mai avea bani deloc
După ce tata o pierdut tot la jocuri de noroc
Şi aşa treceau zile, da’ mama nu venea
Şi eram prea mic să înţeleg ce se întâmpla
A venit prima zi de şcoală, fiecare puşti cu un părinte
Eu cu bunica şi aveam atâtea întrebări în minte.
De ce copiii îs bucuroşi? De ce mama nu-i cu mine?
Mă simţeam straniu dar bunica mă făcea să mă simt bine
Şi într-o noapte de iarnă, ger mare afară
În somn simt un parfum de iubire ce mă înconjoară
Mă gandeam o fi bunica… mă veghea ea
Dar o mână rece îmi mângâia faţa
Mă întorc şi întreb: ”Ce să întâmplat, bunica? ”
Dar nu era ea, tocmai s-a întors mămica
Mi-a adus o ciocolată şi un vapor de jucărie
Sunt atât de bucuros că ea e din nou lângă mine
Doar asta îmi doresc, şi în sfârşit totul e bine
O poveste tristă, amintiri în rime
Dar fericirea nu durează niciodată
Şi mama pleacă iară, zicându-mi că se va întoarce în vară
Şi mi-a explicat că e plecată din ţară
Ca să facă bani, merge să muncească afară
Şi iarăşi, trec luni vrei să scapi dar nu poţi să fugi
Că pe pernă încă se simt lacrimile de atunci…
Şi am ars-o cu băieţii atâta timp şi zâmbim
De fiecare dată când stăm în parc şi ne amintim
Cum era când eram mici… dar asta e
Revelionul printre blocuri cu sticla de şampanie
Şi ce? Încă ţin în mine amintirea vie
Chiar dacă simţeam că lipsea ceva din mine
Mă simţeam diferit, am fost… şi încă sunt
În gând, încă nu pot să uit atunci când
Pe scară, era o bicicletă nouă şi mă gândesc
„Cadou de la mămica, doamne ce mult TE IUBESC”
