Claudia Mariana Mare este o tânără scriitoare română, câştigătoare a Premiului al Doilea al Ediţiei a XI-a a Concursului literar naţional Lingua Madre, şi finalistă pentru Premiul Special de Popularitate 2016, cu povestirea „Exceptio regulam”. Revista interculturală PiuCulture din Roma, a publicat un interviu cu tânăra scriitoare, interviu semnat de Alina Bărbulescu.
Eşti apreciată în domeniul literaturii şi acest lucru este cunoscut, dar cine este tânăra Claudia Mariana Mare?
«M-am născut în 1989 la Satu Mare, oraş din România de la graniţa cu Ungaria, sub semnul zodiacal Leu cu ascendent în Leu. Sunt fiică unică, în 2002 m-am mutat în Italia în principal din motive familiale, şi mi-am continuat parcursul şcolar frecventând şcoala medie şi liceul ştiinţific alegând apoi să mă specializez în domeniul ingineriei la Universitatea din Roma „La Sapienza”.»
Ce-ţi lipseşte mai mult din ţara ta? Mergi des în România?
«Îmi lipsesc lucrurile mici, culorile, clima şi gusturile copilăriei mele. Totuşi trebuie să recunosc că există aspecte ale căror lipsă nu o simt: pesimismul, viaţa dificilă şi corupţia. Din 2002 până acum m-am întors numai o dată în România, în oraşul meu. Nu exclud să mă întorc curând atât din motive de muncă cât şi de vacanţă.»
Integrarea într-o nouă ţară nu este mereu uşoară. Cum ai fost primită în Italia?
«Pentru mine a fost vorba să schimb ţara fără să o fi ales, să trec de la copilărie la adolescenţă şi să-mi văd tatăl după mai mult de 5 ani de îndepărtare. Fără îndoială a fost dificil şi chiar traumatizant. A trecut mult timp de la acel moment şi să mă gândesc la asta mă face să zâmbesc. În acelaşi timp mă înduioşează acea fată de doisprezece ani timidă, introvertită şi plină de frici. Cum am fost primită? Nu cred că am fost primită fiindcă m-am camuflat în noul context. Încă şi acum majoritatea persoanelor nu-şi dă seama de originile mele şi tinde să mă considere autohtonă.»
Când şi cum s-a născut pasiunea pentru scris?
«Am început scriind poezii la vârsta de 10-11 ani. M-a fascinat mereu să mă joc cu cuvintele şi rimele. În perioada şcolară am continuat scriind în italiană jurnale, parafraze, analize de text, eseuri, articole de ziar. Continuu să scriu fiindcă simt necesitatea de a mă exprima, de a converti gândurile şi ideile mele dispunându-le şi ordonându-le în cuvinte, fraze şi paragrafe.»
Care este sursa ta de inspiraţie?
Nu am o singură sursă de inspiraţie. Nu am nici măcar un punct de referinţă absolut. În această perioadă a vieţii mele mă simt ca o călătoare fără o destinaţie prestabilită. Explorez, sunt curioasă şi fiecare persoană pe care o întâlnesc mă inspiră într-un fel.»
După părerea ta, ce calităţi trebuie să aibe un scriitor bun?
«Precizez că nu sunt un critic literar. Totuşi, consider că aspectele cele mai importante pentru a fi un scriitor sunt: o bună balansare între conţinut şi formă, autenticitate, capacitatea de a atrage, să implici şi să impresionezi cititorul. La fel de important este să reuşeşti să laşi un semn punând o întrebare sau făcând să se reflecteze. Scrierea nu trebuie să fie niciodată sterilă.»
Eşti printre finaliştii la Premiul Special de Popularitate al Concursului Literar Naţional Lingua Madre cu povestirea Exceptio regulam. Poţi sintetiza lucrarea ta?
«Este o naraţiune de patru pagini în care îmi reparcurg povestea personală introducând-o în contextul istoriei ţării mele de origine până la momentul prezent. Este o reflecţie personală în care în afară de faptul că-mi pun câteva întrebări încerc să fur câteva zâmbete cititorului.»
Ai alte pasiuni în afara scrisului?
«Ador arta, să vizitez muzee, să admir şi să conversez în timp ce prietena mea este ocupată să citească fiecare explicaţie. Îmi place cinematografia nehollywoodiană, cea independentă şi de nişă. Uneori mă plimb cu bicicleta, fug pentru a-mi descărca energia sau pur şi simplu mă plimb în mijlocul naturii pentru a-mi oxigena miile de idei pe care le am în minte. »
În viitor ce ţi-ar plăcea să faci la nivel profesional?
«Am multe idei şi multe proiecte pentru viitorul meu profesional. Planul A este cu siguranţă să lucrez ca inginer, planul B este să predau matematica sau informatica la vreo grădiniţă sau şcoală elementară, planul C este să scriu de plăcere, dar şi ca profesie, planul D este să lucrez la radio. În mod sigur în timp vor exista şi un plan E, F, G şi tot aşa până la Z. Cu siguranţă mi-ar plăcea să alternez şi să explorez multe drumuri.»
O ultimă întrebare. Ce carte le-ai recomanda cititorilor noştri?
«Este o întrebare extrem de dificilă! Depinde de tipul de cititor. Risc un răspuns. „Epistulae morales ad Lucilium” de L. A. Seneca pentru aceia care apreciază clasicii latini şi pentru cei care doresc să facă câteva reflecţii filozofice privind timpul şi nu numai. Ciclul Benjamin Malaussène de D. Pennac pentru cei care doresc un amestec de stiluri: roman poliţist, intrigă, absurd şi ireal. „Zece negri mititei” de A. Christie: o lucrare clasică din secolul XX şi piatră de temelie a genului poliţist. „Despre frumuseţe” şi „Dinţi albi” de Z. Smith pentru a se interoga privind multiculturalismul. „Viaţa e o călătorie” de B. Severgnini: o lectură motivaţională pentru a reflecta asupra timpurilor noastre. Poate fi bună ca recomandare?»
Citește și:
Cristina Nemerovschi, o talentată scriitoare din noul val: «Diaspora nu a întors spatele României»
