60% dintre clementinele italiene sunt culese de 12.000 de străini exploataţi, este titlul unei anchete publicate de agenţia “Redattore Sociale”. În Piana di Sibari, între Cassano allo Jonio şi Corigliano Calabro, se lucrează din zori şi până-n seară pentru 25 de euro pe zi sau cu un euro de lădiţă. Un român aflat la muncă acolo a declarat: “Când ne cerem banii, ne pun pistolul la tâmplă”.
În zona Piana di Sibari, sezonul citricelor a atins vârful zilele trecute, când clementinele au ajuns pe mesele italienilor pentru sărbători, între Crăciun şi Anul Nou. Au fost culese în special de forţa de muncă străină: români, bulgari, polonezi, albanezi, ucraineni, maghrebieni. În ultima vreme au sosit şi asiatici. Între Cassano allo Jonio şi Corig liano Calabro se produc 250.000 de tone anual, echivalentul a 60% din producţia naţională de clementine. Recoltarea se face între octombrie şi finele lui ianuarie.
E nevoie de mulţi lucrători agricoli şi exploatarea forţei de muncă este intensivă. Caporalii fac recrutarea în zori şi oferă străinilor două tipuri de plată, la negru: 20-25 de euro pe oră pe zi sau 1 euro pe lădiţă.
Se estimează că sunt 12.000 de străini care lucrează în Piana di Sibari, jumătate în mod pseudo-regular: figurează pe listele Inps, chiar dacă au fost înşelaţi de angajatori care fac să apară un număr mai mic de zile faţă de cele efectiv lucrate. O altă jumătate lucrează în mod complet la negru.
“Te arunc în mare”
De la 6 la 8, recrutarea se desfăşoară pe stradă în indiferenţ a generală. Imigranţii se grupează în diferite zone în funcţie de naţionalitate.
La Corigliano Calabro există strada românilor, pe trotuarul opus sunt ucrainenii, bărbaţi şi femei, mai încolo grupuri de maghrebieni, pe o altă stradă bulgarii. Trec furgonete, italiene sau cu numere bulgăreşti, se opresc şi încarcă rapid lucrătorii.
“Ne plătesc 20-30 de euro pentru 30-40 de lădiţe de 11 kilograme fiecare – povesteşte un tunisian – un angajator te plăteşte şi zece nu, şi este dificil să te plătească la sfârşitul zilei. Deseori se întâmplă să te ia la muncă pentru o săptămână şi în ultima zi când trebuie să te plătească, nu se mai prezintă, nu mai răspund la celulare şi rămânem fără banii care ni se datorează”. Se lucrează fără protecţ ie, cu caporali italieni, dar şi străini. “Unii vin ei înşişi să te ia, alţii trimit şoferii care conduc microbuze – continuă – pentru a ne duce şi a ne întoarce cu vehiculul plătim trei euro”.
Există permanent ameninţări şi abuzuri, într-un climat de tăcere absolută. “Aici imigranţii şi-au însuşit un viciu foarte urât – denunţă tunisianul – de a nu vedea şi a nu vorbi, precum italienii din sud”.
“Lucram pe un teren şi vroiam să plec pentru că mă simţeam rău, atunci patronul italian mi-a spus «ori termini, ori te împuşc», – explică tunisianul – dacă ceri să fii plătit te ameninţă cu moartea”.
Violenţa şi ameninţările sunt confirmate de un alt muncitor agricol, Viorel, român, şi el pe stradă în aşteptarea găsirii unui loc de muncă. “Uneori nu ne plătesc şi dacă cerem banii ne pun pistolul la tâmplă sau ne spun «te arunc în mare» – povesteşte Viorel – . La început ne spun că suntem în regulă cu locul de muncă, dar ne pun să fugim când sunt controale. Niciodată nu ne sunt înregistrate 51 de zile lucrate, mie îmi trec 20 şi restul se duc la soţia patronului care stă acasă, în timp ce eu culeg portocalele”.
Pe 19 decembrie s-a şi înregistrat şi o victimă a condiţiilor de muncă de semisclavie şi fără protecţii. Un muncitor român, Aurel Galbău, de 49 de ani, a murit căzând dintr-un copac din care culegea măsline pe un câmp din apropiere de Rossano. Accidentul a fost semnalat carabinierilor de un apel telefonic anonim. Când au ajuns salvatorii la faţa locului, pentru bărbat nu mai era nimic de făcut.
Pesticide şi accidente
Situaţia explodează şi în termeni sanitari. “Dincolo de exploatarea în muncă, se pune în pericol şi integritatea fizică a lucrăto ri – lor, constrânşi să folo sească pesticide şi să strângă citrice pe care au fost stropite substanţe chimice cu puţin timp înainte”, denunţă Giuseppe Guido, secretar confederal Cgil – Pollino – Sibaritide -Tirreno.
Potrivit sindicalistului, “imigranţii nu se odihnesc noaptea din cauza pruritului continuu şi apoi se duc să lucreze pe câmpuri timp de 12 ore, fără a mai lua în calcul că mulţi lucrători se hrănesc cu aceste portocale şi clementine”. O armată de 12-15.000 de persoane care lucrează pe câmpuri în condiţii grele şi care sunt practic fără asistenţă medicală.
“Aici nu este cunoscută norma Stp (străin temporar prezent, care permite îngrijiri medicale de urgenţă pentru neregulari – n.r.) spune Giuseppe De Lorenzo, de la Flai Cgil din Corigliano. “Pe lângă aceasta, dacă lucrătorii agricoli străini au febră şi lipsesc o zi, caporalii nu îi mai iau să lucreze”, mai explică sindicalistul. Angelo Broccolo, medic de Medicina Muncii şi preşedinte regional al Sinistra Ecologia e Libertà, confirmă că lucrătorii străini “folosesc pesticide şi erbicide, în special culegătorii de piersici, şi au dermatite de origine alergică”. Efectele asupra sănătăţii sunt enorme. “Prin expunerea prelungită la agenţi chimici sau biologici se riscă tumori – afirmă – fără a mai lua în calcul absenţa aproape to – ta lă a dispozitivelor de protec ţie individuală (Dpi) cum sunt mănuşile, măştile, încălţămintea cu vârfuri ascuţite şi vestele cu cârlig care folosesc la menţinerea stabilităţii”.
Potrivit medicului Broccolo, una dintre aceste veste i-ar fi putut salva viaţa lucrătorului agricol român care a murit la Rossano Calabro pe 19 decembrie căzând dintr-un copac. Lucra la negru.
(sursa: Redattore Sociale)
