Sclave ale secolului 21. Așa pot fi caracterizate româncele care muncesc în agricultură în unele zone ale Italiei. Potrivit organizației italiene care apără drepturile imigranților, Proxyma Association, mai mult de jumătate dintre femeile românce care lucrează în fermele din acea zonă sunt obligate să întrețină relații sexuale cu angajatorii lor, iar aproape toate lucrează în condiții de muncă forțată și de exploatare severă, scrie The Observer, săptămânal din grupul The Guardian care apare duminica.
Aproximativ 7.500 de femei, majoritatea românce, trăiesc și muncesc în condiții de sclavie în fermele din regiunea Ragusa. Sunt, practic, niște sclave moderne.
„Aceste femei muncesc ca niște sclave pe plantație și știm că ele sunt șantajate să întrețină relații sexuale cu proprietarii fermelor sau ai serelor, prin subjugarea lor psihologică”, afirmă comandantul carabinierilor din Sicilia, Guido Volpe. „Nu este ușor să investigăm sau să împiedicăm aceste lucruri, întrucât de cele mai multe ori femeile se tem să vorbească”, a mai explicat Guido Volpe.
The Observer, citat de Agerpres, dă exemplul Nicoletei Bolos, o femeie de 21 de ani care a îndurat violuri și bătăi noapte după noapte.
„Prima dată, chiar soțul meu mi-a spus că trebuie să fac asta. Proprietarul serei unde ni s-a dat de lucru vroia să se culce cu mine, iar dacă refuzam nu ne-ar mai fi plătit și ne-ar fi dat afară”, povestește ea, menționând că a fost amenințată de către angajator cu un pistol.
„Când am venit aici, am crezut că vin pentru o muncă grea, dar decentă, într-o altă țară europeană, dar am sfârșit prin a deveni sclave”, a continuat Nicoleta Bolos, care, ca și alte românce, a fost ani la rând victima violurilor și abuzurilor comise de patronii locali și de prietenii lor.
„Acolo de unde am venit eu, din Moldova, nimeni nu are loc de muncă (…) Salariul mediu acolo este de 200 de euro pe lună. Aici poți câștiga mult mai mult, chiar dacă trebuie să suferi”, mărturisește ea.
Nicoleta Bolos și soțul ei au plecat din respectiva fermă, dar nu și-au mai găsit de lucru nicăieri în altă parte. Prin urmare, după un scurt sejur în România, în final s-au reîntors în Ragusa. O altă româncă, Gloria, în vârstă de 48 de ani, afirmă că a fost concediată după ce a refuzat avansurile sexuale ale patronului și s-a adresat poliției. Dar nimeni din zonă nu a vrut apoi să o angajeze, ceilalți patroni aflând că ea a s-a plâns poliției.
Româncele de la fermele din Ragusa au descris exploatarea și agresiunile sexuale ca fiind ceva de rutină. Ele sunt obligate să muncească 12 ore pe zi în condiții de căldură extremă, fără apă, cu salarii neplătite și obligate să trăiască în clădiri izolate în condiții degradante și neigienice. În timp ce muncesc, trebuie să facă față adesea și violenței fizice, amenințărilor cu arme și șantajelor îndreptate chiar și împotriva familiilor.
Procurorul Valentina Botti, care investighează mai multe cazuri de exploatare și agresiune sexuală, confirmă că abuzurile împotriva femeilor românce reprezintă un „fenomen uriaș” în acea parte a Italiei.
„Vorbim despre mii de femei care ar putea fi victime ale unor abuzuri serioase. Dar foarte puține vin să denunțe. Cele mai multe acceptă abuzul ca pe un sacrificiu personal pe care trebuie să-l facă pentru a-și păstra locurile de muncă. Implicațiile pierderii locului de muncă sunt devastatoare pentru cele mai multe dintre ele”, explică anchetatoarea.
Numeroasele violuri comise asupra româncelor sunt confirmate și de numărul foarte mare al avorturilor în rândul femeilor românce din acea zonă. Astfel, deși româncele reprezintă numai 4% din populația feminină a provinciei Ragusa, statistica arată că lor le revin 20% din avorturile înregistrate. De altfel, adesea ele vin la spital pentru avort însoțite de patronii lor sau de alți bărbați italieni.
Pe lângă toate aceste abuzuri, condițiile de muncă sunt uneori chiar periculoase. O arată cazul unei alte românce care s-a îmbolnăvit și a născut prematur după ce a fost obligată să lucreze cu produse chimice, fără să i se ofere echipament de protecție.
În anul 2015, profesoara Alessandra Sciurba, de la Universitatea din Palermo, a fost coautoare a unui raport ce a documentat exploatarea femeilor românce în Sicilia. Ea atrage acum atenția că între timp situația s-a înrăutățit și mai mult.
Ea subliniază că, potrivit definiției date de Organizația Internațională a Muncii, în aceste cazuri este vorba pur și simplu de muncă forțată și de trafic cu ființe umane, deși femeile românce au ajuns în această situație în urma unei „decizii conștiente” de a lucra în agricultură în Sicilia.
Reportajul din The Observer arată că, pe lângă teama femeilor de a se adresa poliției, nici autoritățile italiene nu prea își dau interesul să rezolve această problemă. Încercările de a aduce această chestiune în dezbaterea parlamentului de la Roma nu au dat rezultate, singurul demers mai notabil fiind o cerere adresată guvernului în anul 2015 să inițieze o investigație.
Agricultura Italiei se bazează în mare măsură pe forța de muncă a imigranților, numărul acestora care lucrează în sectorul agricol în sudul Italiei fiind estimat la aproximativ 120.000.
După ce ani la rând au fost acuzați că exploatează refugiați și imigranți ilegali veniți din afara Europei, patronii de ferme din Italia s-au reorientat către forța de muncă venită din statele mai sărace ale Uniunii Europene, astfel crescând numărul românilor care lucrează în agricultură.
Dar cu toate că sunt cetățeni europeni, nici în cazul românilor fermierii din Ragusa nu respectă legea. Conform legislației italiene, ei sunt obligați să ofere lucrătorilor sezonieri contracte și un salariu de cel puțin 56 de euro pentru o zi de lucru de opt ore. În realitate însă, conform reportajului din The Observer, acest salariu rareori trece de 20 de euro pe zi.
Gazeta Românească a publicat în ultimii ani nenumărate articole pe această temă.
