Sara, românca neobosită care face ravagii la examenele de la Manzoni. „Sara, la romena instancabile che sbanca i test alla Manzoni|. Aşa titrează Corriere della Sera materialul despre Sara Alecu, cea mai bună elevă de la liceul lingvistic Manzoni din capitala Lombardiei. Tatăl tâmplar, mama îngrijitoare, iar ea este prima dintre 1.300 de elevi.
Are pasiuni şi talente, de la cinematografie la gimnastică artistică, desen, muzică, teatru. Şi energie inepuizabilă. «Vrea să facă totul», spune mama sa. Şi are succes, de la note numai de zece la medalii în competiţiile sportive.
Ultimul trofeu este de pe 19 decembrie: prima pe lista examenului de admitere a liceului lingvistic Manzoni, cea mai bună dintre cei 600 de promovaţi la examenul pe care l-au susţinut peste 1.300 de adolescenţi. Sara Alecu, numele său este primul pe listă.
«Un nume de familie neitalian – observă directorul Giuseppe Polistena. Elevii străini, după cum vedem la şcoală, sunt dotaţi cu o determinare extraordinară. Examenul este dificil, nimeni nu a dat niciodată toate răspunsurile exacte şi ea l-a trecut cu puţine erori».
Povestea Sarei: are 13 ani, prima dintre trei surori, părinţii săi au sosit din România în Italia, la Milano, după căderea comunismului, tatăl lucrează ca tâmplar, mama e bonă şi îngrijitoare. Minionă precum gimnastele, ochi vioi, ea spune cu voce fină că nu se aştepta la un asemenea rezultat.
Şi povesteşte cum s-a pregătit, «în fiecare moment liber şi seara cu tata, el cu cărţile sale, eu cu ale mele».
«Am început să studiez în octombrie – explică. Am făcut exerciţii pe întrebările testelor din anii trecuţi, apoi aprofundam, citeam ziarele pe internet, ascultam emisiunile de ştiri. M-a ajutat mult şi profesoara mea de italiană».
Despre angajamentul Sarei vorbeşte mama sa Ruxandra: «Studiază şi după şcoală, după teme, după cursurile de după-amiază, – fiindcă a vrut să se înscrie şi la engleză şi latină – după gimnastică, după competiţii. Aşa este ea, are multă energie».
Şi mai povesteşte: «Voia să cânte la pian, lecţiile costau prea mult, atunci tatăl său i-a cumpărat claviatură, şi-a luat manualele de la bibliotecă şi a învăţat singură. Acum cântă».
Cu această determinare trebuie să se fi aşezat Sara în banca liceului Manzoni de pe via Deledda unde s-a desfăşurat examenul. Proba de admitere există din 2008 la această şcoală, înfiinţată de peste un secol şi jumătate, care s-a axat de şapte ani pe predarea chinezei, dar şi pe evaluarea profesorilor, care primesc note din partea elevilor.
«Şcoală de excelenţă», spun la Primărie când comunică în decembrie numărul preînscrierilor. Acest an la examen s-au înscris 1.470, la 215 locuri. Şcoala a organizat examenul, cu 250 de voluntari, profesori şi foşti elevi care i-au primit pe participanţi, cu secţii şi la spital, la San Paolo, pentru doi adolescenţi internaţi şi cu examen în avans cu câteva ore pentru un elev care trebuia să ia un avion către Australia.
Examenul a început la 4 după-amiaza. A durat două ore. Test cu răspuns multiplu, cu treizeci de întrebări de logică şi treizeci de cultură generală. Punctajul Sarei a fost 49,8.
«Ea a răspuns foarte bine atât la partea logică cât şi la cea de cultură – spune directorul. În timp ce majoritatea adolescenţilor a căzut la partea a doua, la fel ca în anii trecuţi».
Şi povesteşte de câteva întrebări ale testului la care mulţi au greşit: «Erorile lor asupra cărora ar trebuie să reflectăm? Unii l-au indicat pe Gaddafi drept preşedinte al Siriei, unii nu au ştiut ţările cu drept de veto la ONU, alţii nu au indicat rolul politicianului britanic Corbyn. Pe de-altă parte majoritatea a rezultat bine pregătită la matematică şi a răspuns bine la întrebările de logică».
De pe 19 decembrie prima parte a listei promovaţilor este online pe site-ul şcolii de pe via Deledda. Sara, odată promovat examenul, este deja pregătită pentru următoarele provocări, pentru viitor: «La Manzoni fac după-amiaza cursuri gratuite de cinematografie, abia aştept să încep – spune. Am ales acest liceu şi din acest motiv, pentru că predau multe alte lucruri în afara limbilor străine. Este şcoala pe care mi-o doream».
Şi deja i-a dat bun-venit directorul, care i-a telefonat acasă pentru a o anunţa rezultatul.
«Este un semnal pozitiv – spune Polistena. Aceşti adolescenţi atât de determinaţi să reuşească sunt viitorii italieni, o bogăţie pentru ţara noastră»
