Gheorghe Cerin (foto 1) este medic primar cardiolog, şeful departamentului de Cardiologie şi Medicină internă al Clinicii San Gaudenzio, Novara, Italia şi directorul ştiinţific al Spitalului Monza din Bucureşti. El a explicat pentru Gazeta Românească proiectele și intențiile pe care membrii nou-înființatei asociații – Asociația Medicilor Români din Italia (AMRoI) le au pentru comunitatea românească din Italia.
Domnule dr. Cerin, la Milano s-a înfiinţat de curând Asociaţia Medicilor Români din Italia. Cum s-a născut această asociaţie?
«Din păcate pentru oamenii din România, medicii acestei ţări părăsesc ţara de mai bine de două decenii, căutăndu-şi de muncă prin alte locuri, acolo unde respectul pentru profesiunea şi persoana lor sunt cele cuvenite, într-o profesie strâns legată de viaţă şi de fiinţa umană, foarte sensibilă şi foarte grea. Spun respect deoarece nu putem uita că pentru absolvirea facultăţii de medicină un tânăr trebuie să studieze şi să dea examene încontinu, minimum 18 ani. Iar odată ce a obţinut diploma de medic, îl mai aşteaptă un concurs foarte greu. Apoi, dacă trece de el, alţi 4 – 5 sau 6 ani grei de studiu (uneori şapte…) şi de sacrificiu, pentru a obţine titlul de medic specialist. Sper că veţi fi de acord cu mine că munca aceasta implică un efort continuu, greu de egalat de alte profesii. Ca să nu mai luăm în calcul susţinerea examenelor pentru a deveni medic primar sau examenele de doctorat…
Acest fenomen social a produs migraţia a mii şi mii de profesionişti sanitari din România – medici şi asistenţi medicali -, iar astăzi în Europa sunt ţări în care medicii români au creat adevărate comunităţi, unde îi putem numără cu miile: Franţa, de exemplu sau Germania, ori Anglia.
Aici s-a şi născut pentru prima dată ideea şi a apărut nevoia spontană a medicilor români de a se reuni şi de a forma o asociaţie profesională a lor, care să îi reprezinte în faţa noului grup social, la locurile de muncă şi în viaţa lor de cetăţeni noi pe alte meleaguri. Deşi în Italia numărul medicilor români nu ajunge cifre atât de mari, ideea de a ne reuni şi de a forma o asociaţie pentru noi – ca şi pentru cei peste 1,5 milioane de concetăţeni care trăiesc şi muncesc aici, s-a conturat şi s-a sedimentat în timp, şi în final s-a concretizat la Milano prin înfiinţarea AMRoI. Aş spune că fermentul şi enzima catalizatoare a acestor aspiraţii a fost Consulatul Român din Milano, cu spirijinul direct al d-lui Consul General Georgescu Adrian şi, asiduu aş zice, al d-lui Consul Căpăţână Cristian, care s-au oferit să găzduiască temporar nou- născuta structură asociativă a medicilor români din Italia. »
Cine sunt membrii fondatori ai acestei asociaţii? Cine poate să adereze şi pe ce criterii?
«Am vorbit până acum de Asociaţia Medicilor Români din Italia, deşi de fapt este vorba despre Asociaţia Medicilor, Stomatologilor şi Psihologilor Români din Italia, iar acest detaliu cred că răspunde întrebării d.voastră legate de cine ar putea să se asocieze acestei organizaţii. Pentru moment! Poate că mâine vom lua în calcul – de ce nu şi lărgirea acestei asociaţii, incluzând şi pe colegii noştri apropiaţi, asistenţii medicali români din Italia.
Aşteptăm aşadar cu braţele deschise pe toţi colegii noştri, medici români care lucrează în Italia şi îi invităm să ia parte şi să se înscrie dacă doresc în asociaţie. Desigur că membrii asociaţiei trebuie să adere şi să respecte statutul acesteia, pe care îl vor putea studia în curând pe site-ul Asociaţiei (în prezent în faza de construcţie).
Calitatea de membru al unei asociaţii în general implică unele drepturi dar mai întâi obligaţii. Aş reaminti colegilor interesaţi că aşteptăm disponibilitate din partea lor, pentru cei care au nevoie de noi – concetăţenii noştri: disponibilitate de timp, de idei, de competenţă. Membrii fondatori ai AMRI sunt:
Dr. GHEORGHE CERIN (Președinte)
Dr. FLORIN BOLBOACA (Vicepreședinte)
Dr. CORINA LEPADATU (Vicepreședinte)
Dr. GIANI CATALIN HUCI (Vic președinte)
Dr. MIRELA SPANU (Vicepreședinte)
Dr. FLAVIUS SEBASTIAN CALARAS (Vicepreședinte)»
Ce vă propuneţi ca asociaţie d-le doctor? Cui se adresează programele d.voastră? Ce credeţi că ar trebui făcut pentru concetăţenii români din Italia?
«Sigur că dorim să ne afirmăm ca profesionişti în noua realitate medicală şi socială italiană – realitate care nu este chiar aşa de nouă însă pentru o bună parte dintre noi, şi pentru asta avem pe masă de lucru diverse proiecte profesionale.
Dar mai înainte de orice, am dori să începem proiecte de sănătate dedicate românilor care trăiesc şi muncesc în Italia. Suntem mulţi – de fapt suntem prima etnie în emigraţia italiană – cu peste un milion şi jumătate de persoane, iar la capitolul sănătate este foarte greu de ştiut cum şi unde ne situăm noi ca grup social şi emigranţi…
Ştim însă că starea de sănătate a unei comunităţi se poate radiografia analizând cauzele de deces ale grupului respectiv. De aceea în anul 2007, cu sprijinul d-lui Consul Dinu Tiberiu, am făcut o prima analiză a cauzelor de deces pe un grup de 519 persoane de origine română, decedate în aceea perioada în Italia. Aşa am aflat atunci că aproximativ 50% din ei decedau prin accidente de circulaţie şi că alţi 25% circa decedau prin ictus şi prin infarct de miocard. Ceea ce era şi mai grav însă, era faptul că vârstă medie de deces a întregului grup studiat era de 40 ani, iar la cei cu boli cardiovasculare (ictus, infarct), vârstă medie a decesului era de numai 44 ani!
Sunt foarte multe comentarii care se pot face legat de aceste cifre, şi poate că le vom aborda cu altă ocazie, dar prima consideraţie pe care aş face-o, este că aceste date trebuie să le comunicăm în primul rând comunităţii românilor de aici. Să devină astfel conştienţi oamenii de gravitatea situaţiei şi poate că aşa vor încerca să schimbe stilul de viaţă! De la fumat, la hrană! Şi mai ales să nu uite – uităm, că pentru un emigrant cel mai important capital de care poate dispune este propria lui sănătate! Care trebuie îngrijită cu multă atenţie.
Ca organizaţie profesională medicală avem apoi datoria – alături de sistemul sanitar italian, de a face prevenţia acestor boli cardiovasculare, de a ne întâlni cu concetăţenii noştri pentru a dialoga cu ei în limba noastră pe teme de sănătate şi de stil de viaţă. Eu personal încerc să fac asta de cel puţin 10 ani, merg uneori duminică la biserica – pentru că doar acolo mă pot întâlni cu conaţionalii noştri într-un număr suficient de mare – şi ţin conferinţe despre boli cardiovasculare şi despre hrană. Un timp am şi organizat la Torino, în bisericile ortodoxe de acolo, campanii dedicate pentru screening-ul bolilor cardiovasculare. De aceea aş ţine să subliniez faptul că biserica reprezintă un punct logistic foarte important şi de referinţă pentru români în general dar şi pentru proiecte de acest gen. Dacă noi medicii, vrem cu adevărat să ne întâlnim cu românii noştri, şi să discutăm cu ei despre probleme de sănătate, apoi aici este cel mai simplu să o facem! Sigur că trebuie să fim dispuşi să sacrificăm o duminică, dar dacă ne unim şi suntem suficient de mulţi, efortul fiecaruia dintre noi este neglijabil iar obiectivul realizabil!
De aceea eu văd în crearea Asociaţiei Medicilor Români din Italia o oportunitate în plus pentru a structura programe dedicate concetăţenilor noştri, orientate către aceste patologii, în primul rând pentru screening şi pentru depistare precoce. Sunt conştient însă că “motorul social” astăzi nu este nici bunăvoinţa, şi nici disponibilitatea temporară a cuiva pentru o cauza, fie ea deosebit de nobilă… Este nevoie de fonduri. Pe care nu le avem… Vom încerca să le găsim însă. Şi de echipa mai este nevoie, pe care cred că o avem şi pe care o vom suda şi o vom consolida în timp. Ne propunem să accesăm prin intermediul acestor proiecte dedicate fonduri europene, bani virtual dedicaţi unor probleme de acest gen, sperând că proiectele noastre să fie considerate de cei în drept solide, de interes pentru comunitatea noastră şi apoi aprobate. Sperăm în plus să găsim sprijin logistic din partea colegilor medici şi a asistenţilor medicali, un grup virtual cu o forţă absolut remarcabilă în comunitatea nostra din Italia, a concetăţenilor noştri de acasă şi de aici, ca şi a structurilor administrative locale, regionale şi naţionale. Aşteptăm aşadar semnale din partea voastră!»
