”Să aduci pe lume un copil, în vremuri de criză economică și a valorilor, este un gest eroic, de provocant curaj. În jur nimeni nu-ți dă o mână de ajutor, chiar dacă politica face ceva alegeri în ultima vreme, însă costul unui copil a devenit sever”, spune sociologul Mario Morcellini, prorector la Facultatea de Comunicare a Universității La Sapienza din Roma, comentând la Ansa datele Istat privind Bilanțul demografic național.
Morcellini definește societatea italiană a fi ”statică, aproape mlăștinoasă. Scăderea ratei de natalitate nu este atât de structurală dar este oricum o tendință. De altfel este tipic unei țări moderne să nu investească în fii, în special în vremuri de criză economică și a valorilor”.
”Într-o societate care te obișnuiește cu bunăstarea, cu faptul că trebuie oricum să ai burta plină, e dificil să prevaleze curajul de a procrea – insistă sociologul – și cine o face, adică familiile de tineri cu copii, sunt una dintre părțile de calitate ale societății italiene. Gestul de a procrea este un proiect care duce înainte societatea.
În Italia există trei subiecți sociali care produc mai multă inovație culturală și digitală: femeile în primul rând, în special dacă sunt tinere; tinerii, și bărbații; familiile tinere cu copii. Sunt categoriile care investesc mai mult în tehnologie și cultură. Odată să faci copii însemna să te închizi în casă, acum înseamnă să intri într-o rețea de stimuli. Așadar, familiile tinere sunt în față și deschise viitorului”.
”Familiile tinere de imigranți, apoi, sunt o resursă compensatoare: imigranții au mai mult optimism decât italienii, chiar și în cele mai proaste condiții de viață. Au speranța că fiii născuți în Italia vor avea mai multe drepturi decât au avut ei. Și aceasta este un foarte mare semnal de încredere față de Italia, este gestul cel mai pro-italian care se poate imagina. Să sperăm că Italia își amintește acest lucru”, încheie Morcellini.
