Răzvan Lizo trăiește de 22 de ani în Belgia, unde lucrează în cadrul Comisiei Europene. A candidat la alegerile locale din Belgia, care au avut loc la mijlocul lunii octombrie 2012. Razvan Lizo a fost membru al Partidului Socialist Belgian și a fost validat pe lista oficială a candidaților pentru comuna Molenbeek-Saint-Jean (Bruxelles).
În această săptămână este prezent la întâlnirea românilor de pretutindeni din cadrul evenimentului ”Diaspora Estival”, organizat de către DPRP la Eforie Nord.
Ce părere aveţi despre ideea organizării unui Congres al românilor de pretutindeni?
Despre ideea în sine am o părere bună, dar recunosc că înainte să răspund, mi-a venit o altă întrebare în minte : care este scopul acestui congres ? (vorbim bineînţeles, de miză desfăşurării acestui congres şi de efectele pe care le va avea, nu de frază de prezentare a organizatorilor); în plus, consider ca agendă lucrărilor şi ordinea de zi, trebuie stabilită în colaborare cu participanţii sau cu organizaţiile reprezentative ale comunităţilor româneşti, nu unilateral de către organizatori.
Premierul Victor Ponta la „Diaspora Estival”: „Congresul Românilor de pretutindeni va avea loc anul acesta”
În fine, nu sunt împotriva organizării acestui gen de eveniment, dacă concluziile lucrărilor se consemnează sub forma unei declaraţii oficiale comune sau sub forma unei rezoluţii, care să permită derularea şi realizarea obiectivelor propuse şi discutate în plen de către participanţi şi autorităţi şi introduse într-o agendă anuală.
Ce obiective trebuie să urmărească?
Scopul acestui congres trebuie să fie acela de a permite constituirea unei structuri (numiţi-o cum vreţi, Consiliu al Diasporei, Comunitate Româneasca a Diasporei, etc) cu membri aparţinând comunităţilor romaneşti de pe cele cinci continente (persoane fizice şi/sau asociaţii), legitimizarea acestei structuri şi însărcinarea ei cu realizarea obiectivelor agendei anuale, consemnate în declaraţia finală sau în rezoluţia adoptată la sfârşitul congresului.
V-aţi dori să participaţi? De ce?
Bineînţeles că mi-aş dori să particip, dar înainte de toate cred că este o datorie a fiecărei persoane care s-a implicat sau a încercat să se implice într-un mod activ în viaţa comunităţii romaneşti din care face parte, să fie prezentă la acest congres.
Consider că cei aproape 24 de ani petrecuţi în rândul comunităţii romaneşti din Belgia, mi-au permis să înţeleg cum este structurata această comunitate, cum se poziţionează ea în spaţiul public, administrativ, politic, ce nevoi are, cum trebuie să fie reprezentată, lucruri importante pentru o discuţie cu autorităţile de la Bucureşti.
Ce aţi face dacă aţi fi „congresman”?
„Congresman” este un termen pe care nu îl prea agreez…”reprezentant” ar suna mai bine; iar aceşti „reprezentanţi” ar trebui să fie puntea de legătură între comunităţile din care provin şi instanţele oficiale ale României care au legătură cu tot ceea ce se întâmpla în diaspora (nu mă refer aici numai la angajaţii Departamentului de Politici pentru românii de pretutindeni, ci de toţi actorii vieţii sociale, economice, cum ar fi reprezentanţi ai sindicatelor, ale diferitelor asociaţii de drepturi ale consumatorilor, reprezentanţi ai camerelor de comerţ, reprezentanţi ai diverselor organisme de mediere şi listă ar putea fi lungă).
Cum credeţi că ar trebui selectaţi reprezentanţii Italiei şi a diasporei în general?
Am citit într-unul din interviurile Gazetei Româneşti, o propunere pentru reprezentativitate, bazată pe modelul democratic al constituţiei europene care prevede un reprezentant la un anumit număr de persoane/locuitori din fiecare ţară unde există o comunitate româneasca; ideea nu este rea, dar nu este completă şi poate defavoriza ţările mici, în care numărul de resortisanţi români nu le-ar da dreptul să aibă un reprezentant, ei trebuind să se adreseze reprezentantului dintr-o ţară vecina.
Cât despre modul de selectare al reprezentanţilor din fiecare ţară, consider că este de datoria noastră, a celor din diaspora, să preluăm această iniţiativă, pe care să o discutăm (acest lucru implica o primă formă de organizare în interiorul diasporei, creearea unei structuri de care vorbeam mai sus, în urma unor consultări comune, cu reprezentanţi din statele în care comunitatea româneasca este foarte numeroasă, citez aici : Italia, Spania, Germania, Marea Britanie, Franţa, Olanda, Belgia), nu să ne spună autorităţile de la Bucureşti cine are voie să participe şi cine nu, sau să fixeze criteriile de selecţie unilateral.
Pe cine aţi propune să participe din Diaspora?
Este greu pentru organizatori să trimită invitaţii pentru că nu este uşor să identifici pe toţi cei care se implica activ în viaţa comunităţii din care fac parte şi de aceea este bine să explicăm conaţionalilor noştri importanta asociaţiilor înregistrate oficial cu un statut juridic legal pe teritoriul statelor în care trăiesc, şi care sunt cunoscute (iniţial, aş fi vrut se scriu „recunoscute”, dar asta este cu totul altceva) de către autorităţile româneşti, via serviciile consulare şi secţiile ambasadelor.
Este la fel de adevărat, că există multe persoane care activează în sprijinirea comunităţii din care fac parte, fără ca ele să fie înscrise sau afiliate într-o asociaţie oarecare, dar credeţi-mă, aceste persoane sunt cunoscute şi appreciate atât în rândul comunităţii din care fac parte cât şi în rândurile diverselor organizaţii, asociaţii, redacţii jurnalistice, posturi de radio şi televiziune şi consider că el ear trebui să fie prezente deasemenea la acest congress, bineînţeles dacă îşi doresc acest lucru.
Andi Rădiu
