Guidonia, localitate la 25 de km de Roma, pentru mulţi italieni înseamnă locul violului comis de patru români, în ianuarie 2009. O rană deschisă, pentru majoritatea conaţionalilor din Guidonia, care au avut de suferit de pe urma faptelor câtorva dintre ei. Tocmai de aceea, participarea românilor la un spectacol tradiţional din localitate capătă o valoare simbolică.
Duminică, 25 septembrie, a avut loc la Guidonia Montecelio un spectacol tradiţional de costume populare, aşa numitele "vunnelle". Este vorba despre o manifestare care are loc anual, "Festa di San Michele Arcangelo", şi care reprezintă mândria localităţii. Pentru prima oară în istoria spectacolului, un grup de români a urcat de scenă, pentru a-şi prezenta propriile costume şi tradiţii.
Manifestarea nu a început în cele mai bune condiţii: cu puţin înainte de deschiderea oficială, o ploaie torenţială i-a îndepărtat pe toţi spectatorii din piaţa centrală a oraşului. Dar, imediat după ce ploaia s-a oprit, organizatorii au urcat scena şi "Festa" a început.
Tradiţii româneşti
În program s-au alternat momentele tradiţionale din Montecelio – parada "vunnellelor" şi a "butterilor"– cu un program de cântece şi dansuri de pe plaiurile mioritice. Pe scenă au urcat, pe rând, 30 de români şi românce, îmbrăcaţi în costume populare din aproape toate zonele ţării.
Ideea de a organiza o paradă a costumului popular românesc la Guidonia a avut-o Gianina Ghiuţă, mediatoare culturală stabilită de câţiva ani la Guidonia, împreună cu familia.
«Când am venit pentru prima oară la Montecelio, am asistat la spectacolul lor tradiţional, am văzut parada "vunnellelor"- un fel de port popular cu rochii lungi ţesute cu fie de aur – şi am rămas impresionată de modul în care localnicii sunt ataşaţi de tradiţii. Mi-am dat seama că aceleaşi tradiţii le avem şi noi, în România. Mi-ar fi plăcut mult să văd şi costume româneşti la acea paradă, deşi îmi închipuiam că e aproape imposibil de realizat.
Foto: Bufet românesc
La începutul lunii septembrie, am propus organizatorilor să introducă în contextul manifestaţiilor tradiţionale şi un moment românesc. La început au avut unele reţineri legate de problemele organizative, mai ales că nu ştiau cum ar fi reacţionat localnicii, după problemele pe care, din păcate, le-am înfruntat cu toţii acum câţiva ani.
Apoi au devenit curioşi, pentru ca, ulterior, să fie entuziasmaţi de proiect. Aşa că imediat ce am avut acordul lor, am început pregătirile frenetice pentru organizarea spectacolului», ne povesteşte Gianina Ghiuţă.
30 de costume populare
Mai întâi, românca a făcut un apel către conaţionalii din localitate, pentru a vedea dacă unii şi-au adus în Italia costume populare. În câteva săptămâni, mai multe românce au început să se ocupe de proiect, cu cel mai mare entuziasm. Fiecare şi-a adus contribuţia, cum a putut. Astfel, s-au adunat nu numai costume din cele mai diferite zone ale ţării, ci şi diferite obiecte care ar fi putut "vorbi" despre cultura românească: vase de lut, fotografii, cărţi şi alte obiecte de artizanat.
Comunitatea de români i-a întâmpinat, astfel, pe cei prezenţi la manifestaţie cu un adevărat colţ de România: un stand cu produse româneşti cu nelipsistele sarmale, o mini-expoziţie cu produse de artizanat şi depliante turistice.
Momentul culminant a fost acela când pe scenă au urcat cei 30 de români în costume populare «din Ardeal, Bucovina, Moldova, Muntenia, Tara Oaşului. Unele costume sunt vechi de peste o sută de ani, am prezentat puţin din semnificaţia simbolică a fiecărui element din portul nostru popular. Printre ei, am avut şi şase copii», ne explică Gianina Ghiuţă. Ea însăşi îmbrăcată într-un costum vechi de 90 de ani, transmis din generaţie în generaţie, a venit însoţită de Ariadna, fiica ei de nouă ani, mândră într-un costum moldovenesc.
Foto: Câteva din costumele prezentate la Guidonia (Cu Gianina Ghiuţă, Gabriel Pârjolea, Luminiţa Cucoş şi alte românce din Guidonia)
Costumul familiei Creangă
Cea mai mare emoţie a fost să aducă pe scenă un costum din Humuleşti, care aparţine familiei lui Ion Creangă, purtat de liderul grupului "Dor Călător", Gabriel Pîrjolea.
«Grupul "Dor Călător" a impresionat publicul de la Guidonia cu dansuri şi cântece populare româneşti, iar românii i-au luat în horă şi pe italienii prezenţi, curioşi să afle mai multe despre tradiţiile noastre. Au dansat cu noi până şi cei de la Crucea Roşie, a fost o atmosferă de adevărată sărbătoare şi voie bună. La sfârşit, am împărţit şi mici cadouri participanţilor italieni, mai precis dulciuri româneşti sau mici suveniruri.», spune Gianina Ghiuţă.
Curiozitatea italienilor
Spectacolul a constituit o ocazie pentru italienii prezenţi să-şi satisfacă curiozitatea în legătură cu românii, care alcătuiesc cea mai mare comunitate de străini din zonă. Gianina Ghiuţă povesteşte: «M-au asaltat cu întrebări: despre costumele populare, când şi unde le purtăm, ce semnificaţie au pentru noi, din ce zone le-am adus, dar m-au întrebat şi alte lucruri mai concrete, cum ar fi, spre exemplu, reţeta sarmalelor pe care se pare că le-au apreciat cel mai mult. Apoi, până după miezul nopţii, ne-au oprit să facă fotografii cu fiecare dintre noi.»
«Cred că, până la urmă, ploaia ne-a adus noroc, chiar dacă pe moment ne-am temut că spectacolul va fi anulat. Dar apoi, totul a fost peste aşteptări. Mă bucur pentru că evenimentul a constituit şi o ocazie de a ne cunoaşte între noi, românii din zonă. La spectacol au vrut să participe şi conaţionali de la Roma sau din alte localităţi apropiate. Am fost cu adevărat uniţi, ne-a organizat între noi, cu mult entuziasm. Mai ales că aşa am descoperit, spre exemplu, talentul unor dintre noi, cum ar fi Luminiţa Cucoş, o tânără din Botoşani, care a adus câteva din poeziile ei, pe care le-am prezentat în standul nostru.»
Inivitaţi în 2012
Gianina a avut o mare satisfacţie când a aflat că spectacolul românesc i-a convins pe organizatori să-l includă şi anul viitor, în programul evenimentului: «Preşedintele comitatului de organizatori mi-a spus că, la anul, cu siguranţă ne voi invita ei să participăm. Si am aflat că parohul comunităţii catolice, în predica de duminică dimineaţă, i-a invitat pe toţi italienii să susţină comunitatea de români şi să participe la spectacol.»
O tradiţie care a unit o comunitate într-un oraş unde, pentru mult timp, românii se fereau să vorbească în limba maternă, un oraş a cărui emblemă este (o coincidenţă) tricolorul românesc: roşu, galben şi albastru. "Violul de la Guidonia" poate, este de acum încolo, o rană vindecată, şi datorită românilor de bună- credinţă.
Miruna Căjvăneanu
