Problema românilor din Italia, victimele sclaviei moderne, cu două tăişuri: Teama, nevoia de bani şi lipsa de cunoaştere a drepturilor pe care le au îi aduc de multe ori în situaţia în care acceptă să fie exploataţi, dar, în paralel, mulţi refuză să înveţe, gratuit, care le sunt drepturile şi de ce pârghii pot beneficia, scrie Mediafax.
În Sicilia, românii au ajuns mai târziu decât în alte regiuni din Italia, fiind o zonă puţin industrializată şi cu salarii mai mici. Însă, împinşi de nevoi, au început să caute locuri de muncă şi în sudul Italiei.
Au plecat mai întâi femeile, cele mai multe dintre ele pentru a avea grija de familii de bătrâni. Odată ajunse în sudul peninsulei, situaţia s-a complicat. În spitalele italiene a fost înregistrat un număr alarmant de românce bătute sau agresate sexual. Astfel, autorităţile s-au autosesizat. La fel şi preoţii catolici din zona, care au vrut să dea o mână de ajutor.
”Au chemat şi sindicatele italiene, să fie ajutate aceste femei. Unele au fost protejate devenind martori în aceste procese. Le este teamă, sigur că le este teamă pentru că sunt singure până la urmă, fiecare avea un loc de muncă acolo, condiţii mizerabile de cazare, dar până nu îşi primea salariul, ea nu avea bani să iasă afară. Nu aveau mijloc de transport, deci nu putea să fugă pe câmpuri, pentru că sunt kilometri întregi de sere”, a declarat, pentru MEDIAFAX, jurnalista Gazetei Româneşti, Crina Suceveanu.
Şi astfel, cele mai multe au rămas acolo. Fără să vorbească, fără să se apere, fără să facă denunţuri. Jurnalista atrage atenţia asupra faptului că multe dintre aceste persoane nu ştiu, de fapt, care le sunt drepturile şi că aleg tăcerea pe motiv că nu îşi permit financiar să îşi plătească apărarea în faţa instanţei.
”Dacă procesele acestea de sechestru de persoană, de omoruri, sunt cetăţeni români împuşcaţi în cap în Sicilia, agricultori, păstori, români, la care nu s-a descoperit niciodată vinovatul. Autorităţile sunt implicate, dar un procuror care urmăreşte cazul, nu dă cont la nimeni, pentru că avocatul familiei este un avocat din oficiu, care nu este contactat de nimeni din România, pentru că nu vorbeşte limba italiană. Mortul rămâne la frigider. Nu mai pot să-l repatrieze pentru că nu dispun de sumele necesare. Totuşi, statul român trebuie să urmărească aceste cazuri, adică din când în când să întrebe la procuratura zonei respective”, a mai adăugat Crina Suceveanu.
Şi mai există o problemă. Sunt prea puţini cei care sunt interesaţi să îşi cunoască drepturile, preferând banii în orice condiţii.
”Avem proiecte care sunt plătite de la centru, de servicii cu care noi lucrăm, profesoara este plătită de acolo, materialele cu care noi lucrăm, materialele didactice ni le dau ei. Eu fac voluntariat, ei nu trebuie să plătească niciun leu, dar nu vin”, a declarat, pentru MEDIAFAX, preşedintele Asociaţiei de voluntari SI.RO.ENNA Dorica Orzan.
”Aici, în provincia în care sunt eu, suntem cam 1.200 de români. (…) 99% dintre ei sunt fără documente. Şi totuşi nu le este teamă să facă o mie şi una de prostii. Ajung la spital. Aici sunt trataţi la urgenţă, dar mulţi nu mai sunt primiţi înapoi la locurile de muncă, pentru că sunt buni numai dacă sunt sănătoşi”, explică preşedintele asociaţiei de voluntari din Sicilia.
De multe ori, românii se simt ”mici” în faţa societăţii italiene şi a pericolelor la care sunt expuşi zi de zi. ”Toată lumea ştie că în Sicilia există şi mafie, există şi delicvenţă, iar noi suntem străini, suntem oaspeţi aici, deci nu putem să ne apărăm drepturile mai mult decât locuitorii acelor oraşe, care nu trăiesc şi ei aceeaşi teamă”, explică jurnalista Crina Suceveanu.
Întrebată dacă în Italia conaţionalii au speranţe şi aşteptări din partea autorităţilor române, jurnalista spune că ”Românii dacă ar avea aşteptări, ar fi bine, dar nu mai au aşteptări la ”acasă”. Nu au mari aşteptări nici în Italia, dar după 10-15 ani, măcar aici există un echilibru. Acasa dacă s-ar reîntoarce după 10-15 ani, nu ar avea nici măcar acel echilibru, pentru că o iau tot de la zero, de la capăt”.
Chiar şi aşa, unii s-ar întoarce…
”Îşi doresc să se întoarcă, aşteaptă, nu mai pot să spun un moment potrivit, aşteaptă pensia, din păcate. Aşteaptă pensia de la statul italian, ca să meargă, în sfârşit să se bucure de acel ”acasă”, unde peste 20-30 de ani, nu mai găsim nici părinţii, nici bunicii, nici pe cei apropiaţi, pentru că, dacă ne uităm la satele româneşti, sunt aproape pustii. Dacă ne uităm în oraşe, vedem mulţi bătrâni, câţiva copii şi vedem tinerii studenţi.
Ar fi bine să se întoarcă o parte, pentru a pune umărul. România nu trebuie lăsată şi abandonată aşa, dar, la guvernare, cum să spun, ni se pare ridicol, în străinătate, să ne uităm la televizor şi să vedem un ministru care repetă la nesfârşit că se măreşte salariul cu trei milioane, cu patru milioane, sau cu 100% sau 150%, peste patru sau cinci ani. Astea sunt visuri. De ce nu spune cu cât s-a scumpit viaţa”, spune Crina Suceveanu.
Între 15 și 17 martie, ministrul Românilor de Pretutindeni, Andreea Păstârnac, s-a aflat în Italia. Conaţionalii din Diaspora nu au însă mari aşteptări.
”Românii nu mai speră şi nu se va schimba nimic. Se va face toată vâlva asta pe spinarea ziariştilor, a televiziunilor, se vor aproba din nou proiecte, se vor lua nişte bani, dar situaţia românilor va rămâne aceeaşi. Atâta timp cât nu se va da o lege prin care să se prevadă că atunci când ajung aici românii să fie înregistraţi undeva, la consulat, la primărie, într-un loc, ca să ştie cineva unde sunt, ce se întâmplă cu ei, nu se va schimba nimic”, spune preşedintele Asociaţiei de voluntari din Sicilia.