V-ați întoarce sau nu în România? O româncă din Italia a declanșat o dezbatere furtunoasă, după ce a pus o întrebare simplă, pe forumul Românii din Italia: ”Cati dintre voi or sa se intoarca in Romania? Sau v-ati intors din Italia in Romania si cum vi se pare reintoarcerea dupa atata timp in Romania?”
Întrebarea a primit sute de răspunsuri și comentarii. Părerile sunt împărțite. Tuturor le este dor de casă, dar problemele din țară îi opresc pe mulți să se întoarcă. Cei mai mulţi români care îşi câştigă pâinea pe pământ italian spun că simt că nu s-ar mai putea adapta în România.
Iată câteva dintre răspunsuri, publicate de ziarul Adevărul:
• „Îmi îmi este puţin frică să mă întorc. Am teamă că nu o să mă obişnuiesc, lumea e rea“
• „Ne-am rupt de tot, nu mai prindem noi rădăcini înapoi!“
•„Nu întotdeauna banii sunt pe primul loc. Părinţii mei sunt bătrâni de acum, aş vrea să îi pot ajuta, să am grijă de ei. Aici nu vor să vină, stau cu sufletul al gură, când mă sună mi-e frică“;
•„Eu m-am retras după 16 ani din Îtalia. Cum adică? Ţara ta e ţara ta! Nu mai pleci capul, îţi laşi lacrimile să curgă. Ce am lăsat am găsit… Am plecat de nevoie, ştiam ce găsesc, dar libertatea nu o poţi compara cu nimic. A fost mai greu un pic (n.r. – la revenirea în ţară) cu răutăţile şi aluziile jignitoare, deşi nu am făcut nici o greşeală, nici de exprimare, nici de comportament, dar parcă îmi vânau din gură înaintea de rostire câte un cuvânt, dar nu am cedat. Asta a fost cea mai grea probă, în rest, cum am trăit înainte trăiesc şi acum… fără prea mulţi prieteni“;
• „Nu veniţi, nu reuşiţi să vă adaptaţi! Eu am încercat după 25 ani de Italia, dar nu reuşesc să mă adaptez, la anu’ vin înapoi. Nu se merită, prea multă falsitate, mediocritate etc. etc.“;
• „Am venit pentru mama, să stau puţin cu ea cât o mai am. În România nu îmi lipseşte nimic, ca tot omul, mi-am făcut după atâţia ani de muncă în Italia, dar efectiv nu mai pot. Când veneam în vacanţă era totul frumos, dar dacă stai mai mult deja începi să te simţi altfel. Să nu mai vorbim, să te ferească Dumnezeu să ai nevoie de un spital sau acte, că atâta birocraţie nu am mai văzut. Şi etc. etc.“;
• „Şi eu am făcut pasul ăsta., am rezistat 1 an în ţară, după 8 aici, apoi m-am întors în Italia. În total al 15 de Italia, încă mai sper ca România să se facă bine, dar am impresia că voi rămâne cu speranţa. Încă visez bătrâneţile acasă, deşi sunt convinsă că nu va fi aşa, unica dorinţă este să mă îngroape în ţară, acasă unde am copilărit, când va fi momentul“; „Din păcate nici în România nu ne mai găsim locul“
• „Nicăieri nu e mai bine ca ACASĂ, abia aştept să mă întorc în România, sunt de 15 ani în italia, dar pentru nimic în lume nu îmi las ţărişoara în care m-am născut“;
• „Adevărul crud, că străinătatea ne-a schimbat fără să vrem. Nici aici nu ne simţim acasă niciodată, dar din păcate nici în România nu ne mai găsim locul, am pierdut foarte mulţi rpieteni, şi ei s-au schimbat, şi e foarte greu să te obişnuieşti să mai fii cum ai fost înainte de Italia. Ne iubim ţara, avem pe cei dragi acolo, dar noi suntem schimbaţi, din păcate. Off, ce e viaţa! Doamne-ajută tuturor!“;
• „Cunosc România şi nu e o problemă, dar urăsc cum s-au schimbat românii… Constat în ultima vreme că nu mă mai întorc cu plăcere şi emoţie în ţară“;
• „21 ani de Italia şi în fiecare an îmi spun – gata, plecăm acasă! – dar mă duc în vacanţă 3 săptămâni şi mă ia scârba şi lehamitea…. de oameni, de birocraţie, de mentalitate… primele două săptămâni e frumos, colinzi România, după, te saturi repede“;
• „Niciodată în Romania, după 26 de ani în Italia, nici nu mai ţin aşa de mult să vin an de an în Romania, ce să vad şi ce să fac, nu mai simt aproape nimic, familia mea la fel, asta suntem noi, stăm prea bine aici ca sa ne mai gândim la o altă schimbare, asta este casa noastră acum, aici avem tot, asta simtim, nu judec pe nimeni, fiecare face ce simte “;
• „Am 17 ani de Italia. Mi-am cumpărat locuinţă într-o frumoasă zonă de mare. În Romania merg doar în vizite. Nu am vrut să fie aşa dar aşa e viata….“;
• „Am găsit România fără speranţă, fără demnitate, oameni care se chinuie să trăiasca de la o zi la alta, bătrâni bolnavi cu pensii mizerabile, aroganţă şi vulgaritate în rândul „patronilor” care se cred nemuritori, mafia creste de la o zi la alta, instituţiile statului nu-si fac treaba, am găsit sclavia moderna! Romania este de culoare GRI! Trista realitate!“
• „numai cine nu are copii născuţi în italia, sau nu are deloc, ăia mai au speranţe să se întoarcă. Ceilalţi, după 10 ani de Italia, nu cred să se mai întoarcă nici 2% din ei“;
• „M-am întors acasă după 20 de ani. Este foarte bine dacă ai casa ta şi un pic de meserie. Mai puţin stres! Dar şi în Italia am fost OK, nu am nimic de comentat!“;
• „m-am întors de un an şi jumătate după 16 ani de Italia şi nu m-aş mai vedea făcând viaţa de acolo. Sunt şi momente mai grele, dar când te uiţi în jurul acsei tale şi respiri aer curat, îţi trece. Dacă te întorci din inimă îţi va fi bine cu siguranţă. Până al urmă toată viaţa alergăm după bani şi nu ne ajung…“;
• „Eu acuşi fac 30 de ani şi spun că România este unică în lume. A ajuns aşa că noi toţi proştii am plecat şi am lăsat loc la hoţi şi trântori, să-şi facă viaţa bună fără noi. Iată aici au ştiut să profite. Mă, române, care stai în Italia, şi cât de bine oi sta matale tot un nimeni eşti, şi cu cetăţenia lor tot un poverino eşti, venit pentru mai bine în ţara lor, că nu ai plecat de bine, mă, cotonogule, chiar dacă eşti medic stomatolog, tot extracomunitar eşti, bă, tată!“;
• „Faceţi o statistică şi veţi constata că majoritatea am fi dorit să ne întoarcem …..dar după ce vezi că alţii trăiesc mai bine, mai liberi, in ţări ……care au şi ei probleme….dar totuşi respectul, democraţia, curăţenia şi seriozitatea sunt la o scară net superioara faţă de noi……..te întorci şi rămâi dezamăgit că nu poţi rămâne în ţara ta acolo unde te-ai născut, ai crescut alături de toţi de cei dragi……şi alături de românii tai! Trist dar adevărat…….pe zi ce trece politrucii ţării şi poate şi cei de afară distrug ceea ce a mai rămas din aceasta ţărişoara……distrug şi unitatea noastră că popor!“;
Materialul complet AICI