„Suntem plătiţi cu un euro pe lună”, au denunţat mai mulţi români angajaţi de Industria Mobili Miodino S.r.l., firmă de mobilă din Portogruaro (Ve) cu reprezentanţe la Milano, Torino, Roma şi Londra.
Miodino este câştigătoare a unui contract de 9 milioane pentru amenajarea câtorva etaje ale noului sediu al Regiunii Lombardia, Pirellone Bis. Cazul a fost prezentat într-o conferinţă de presă a Fillea Cgil la Milano, la sfârşitul lunii decembrie.
„Sarcina lor era aceea de a transporta panouri grele din sticlă – a denunţat Giovanni Milani, secretar al Cgil, în conferinţa de presă -. Lucrau şapte zile din şapte, timp de 15 ore pe zi”. În total, la Pirellone Bis au lucrat 40 de români, care primeau 400 de euro pentru 15 ore de muncă pe zi, 7 zile din 7: mai puţin de un euro pe oră. Patru români din cei 40 au decis să se adreseze sindicatului.
Ameninţaţi cu moartea în România
Totul a început în România. Aici un intermediar, Mihai Olaru, recruta lucrători şi îi angaja. „Pe numele fiecărui lucrător a fost emis un card preplătit deschis la Banca Popolare di Vicenza – a explicat avocatul Angelo Musicco, care îi asistă români. În teorie pe acele carduri ar fi trebuit să intre salariile, însă în realitate cardurile au rămas la intermediar, care le dădea lucrătorilor numai 400 de euro pe lună”. La conferinţa de presă ar fi trebuit să fie prezent şi unul dintre cei patru care au avut curajul să protesteze. A preferat să nu fie prezent, fiindcă a fost ameninţat de Mihai Olaru care, din România, aflat la telefon lângă mama muncitorului, l-a somat să retragă plângerea dacă nu vrea să se întoarcă acasă într-un sicriu.
Asupra cazului anchetează Procuratura din Milano şi lucrătorii au înaintat o acţiune şi la Tribunalul Muncii pentru a cere să le fie plătit salariul prevăzut de contractul de angajare, circa 1.200 de euro pe lună.
Regiunea Lombardia, „responsabilă” pentru că nu a controlat
Povestea are însă aspecte politice relevante. „Regiunea Lombardia, prin intermediul Infrastrutture lombarde, este responsabilă în
solidar cu firma Mio Dino pentru cele întâmplate – afirmă sindicalistul Giovanni Milani-. Problema stă la origine în lucrările date în antrepriză pentru tarife mici, care sunt câştigate de firme care apoi se comportă în acest fel. Pe lângă aceasta, Regiunea e responsabilă pentru lipsa controalelor„.
Cei 40 de români au lucrat la Pirellone bis timp de şase luni, unii din iunie şi alţii din iulie 2010. În februarie 2011 s-au adresat avocatului Musicco. „Am interpelat Regiunea pentru a primi un răspuns – adaugă secretarul Cgil -, însă pentru moment nimeni n-a răspuns”. Preşedintele Regiunii, Formigoni ar trebui să dea un răspuns şi nu este de ajuns ca lucrătorii să fie despăgubiţi, mai spune sindicalistul. „Trebuie abandonată o dată pentru totdeauna logica antreprizelor care se atribuie firmelor cu tarifele cele mai joase. Odată cu încredinţarea în antrepriză a lucrărilor pentru Expo 2015 nu ne putem încrede în acest tip de licitaţii care cauzează numai exploatare.”
Reacţia antreprenorului: „Totul în regulă”
„Pe şantier au fost respectate şi aplicate toate normele de rigoare. Nimeni nu a lucrat vreodată la negru şi cei care au lucrat au fost plătiţi regular”, au declarat a doua zi, după conferinţa de presă a Cgil, reprezentanţii antreprenorului general de la Pirellone Bis, Infrastrutture lombarde. Firma spune că românii, de fapt, au fost chemaţi în Italia pentru a munci în Veneto şi că în schimb s-au trezit în altă parte – tocmai pe şantierul Pirellone Bis – făcând altceva, plătiţi cu 400 de euro în loc de 1.200. Cei de la Infrastrutture lombarde adaugă că „Imediat ce am aflat de presupusele neregularităţi, am reţinut o parte din suma datorată firmei Miodino, în aşteptarea procesului la tribunal”.
Avocatul românilor, Angelo Musicco, spune că Infrastructure lombarde nu a făcut decât să respecte legea: „Decretul legislativ 276 din 2003 prevede că utilizatorul este obligat, în solidar cu administratorul, să plătească lucrătorilor salariile şi contribuţiile de protecţie socială”.
Dezvăluirea lui Florin: „Lucram până la unu noaptea”
Într-o mărturie publicată de agenţia „Redattore sociale”, unul din cei 40 de români exploataţi povesteşte cum a muncit la Milano: „Începeam tura la 7 dimineaţa şi lucram până la 17, cu o oră pauză. Apoi spre seară ne rechemau pe şantier şi lucram chiar şi până la unu noaptea”, povesteşte Florin, de 23 de ani, angajat în primăvara lui 2010 de intermediarul din România şi trimis la Milano. „Părea totul în regulă – mai povesteşte Forin. Ne-au pus să semnăm un contract. Dar la sfârşit de lună ne dădeau numai 400 de euro, faţă de cei 1.200 prevăzuţi în contract, şi ne obligau să lucrăm şi noaptea„. Cei 40 de români angajaţi de firma Midino au încercat să protesteze. „Ne spuneau că ne vom pierde locul de muncă dacă vom continua să ne plângem”, îşi aminteşte Florin. Contractul avea o durată de nouă luni. „Însă după şase luni ne-au dat afară pentru că am terminat munca la turn”, încheie tânărul român, care acum este angajat la un camping din Reggio Calabria. „Aici este mult mai bine”, spune el.
Miodino se apără
Societatea Miodino respinge acuzaţiile. „I-am plătit regular, conform contractului, avem dovada documentelor„, afirmă Paolo Viezzi, avocatul firmei Miodino srl. „Am făcut plăţile în conturile curente deschise şi indicate de lucrători – adaugă avocatul -. Responsabilitatea firmei Miodino se opreşte aici. Dacă existau probleme, lucrătorii puteau să ne anunţe, să închidă conturile curente şi să indice alte modalităţi de plată”.
Avocatul firmei Miodino exclude ca lucrătorii să fi fost constrânşi să lucreze în ture istovitoare. „Accesul pe şantier nu era liber, ci se făcea cu carduri speciale – explică Paolo Viezzi -. Din datele înregistrate rezultă că niciunul dintre ei nu a lucrat mai mult de 10 ore. Şi mă îndoiesc că cineva ar fi putut să intre pe un asemenea şantier în mod abuziv”.
