Muncitori aduşi din România şi exploataţi pe şantierele deschise pentru reconstrucţia oraşului L’Aquila, distrus de cutremurul din 2009. Carabinierii de la comandamentul provincial din L’Aquila au arestat întreprinzători români şi italieni la finalul unei investigaţii transnaţionale, numită „Social Dumping”.
Au fost arestaţi cinci abruzzezi, un român fiind dat în urmărire. Alţi 13 suspecţi sunt cercetaţi în stare de libertate. Anchetaţii sunt acuzaţi că au constituit un grup infracţional prin care recrutau şi exploatau forţă de muncă din România. Contractele gestionate de grup se ridicau la peste 22 de milioane de euro. Cutremurul de 5,8 grade pe scara Richter produs în aprilie 2009 în regiunea Abruzzo s-a soldat cu 308 morţi şi a provocat prăbuşirea a numeroase clădiri în oraşul şi provincia L’Aquila.
Carabinierii de la comandamentul provincial din L’Aquila, împreună cu secţiile teritoriale competente, au pus în executare mai multe mandate de arest preventiv în privinţa unui grup infracţional, compus din subiecţi rezidenţi în Abruzzo şi România, care opera în sectorul reconstrucţiei post-cutremur.
Ancheta transnaţională, numită „Social Dumping” şi coordonată de Procuratura Districtuală Antimafia de pe lângă Tribunalul din l’Aquila, a scos la lumină o organizaţie dedicată recrutării şi exploatării muncitorilor români.
Persoanele pe numele cărora au fost emise mandatele de arest preventiv sunt: Antonio D’Errico zis „Tonino”, de 59 de ani, rezident la Tortoreto; Nicolae Otescu zis „Nico”, de 46 de ani, cetăţean român rezident la Lugoj; Francesco Salvatore, de 56 de ani, din Pettorano sul Gizio, rezident la Sulmona; Panfilo Di Meo, de 52 de ani, din Sulmona; Giancarlo Di Bartolomeo, de 49 de ani, din Teramo; Massimo Di Donato, de 63 de ani, şi acesta din Teramo. Nicolae Otescu nu este de găsit şi a fost dat în urmărire internaţională.
Persoanele arestate sunt acuzate cu diferite titluri de asociere pentru comiterea unei serii nedeterminate de infracţiuni fiscale, printre care autoreciclare, intermediere ilicită şi exploatare a muncii. În particular, potrivit anchetatorilor, Otescu şi D’Errico aduceau pentru firmele angajate în reconstrucţia post-cutremur din L’Aquila, forţă de muncă românească cu preţ scăzut, recurcând la contracte de detaşare care încalcă legea, se spune în mandat.
Toate acestea – se spune în mandatul de arest preventiv sub semnătura judecătorului pentru investigaţii preliminare de la Tribunalul din L’Aquila – «pentru a procura patronilor firmelor de construcţii documente fiscale utilizate atât pentru evitarea plăţii impozitelor, cât şi pentru constituirea de fonduri”negre” de reutilizat în activităţi economice şi speculative».
Recrutatorul Otescu
Potrivit anchetelor efectuate de colonelul Giuseppe Donnarumma, comandantul provincial al carabinierilor din L’Aquila, Otescu se ocupa cu recrutarea de forţă de muncă cu cost scăzut din România de trimis în Italia. De asemenea, avea rol de persoană de referinţă a grupului infracţional pentru plata retribuţiei (50 de euro pe zi) şi pentru chestiuni legate de cazarea lucrătorilor, de crearea de firme ad hoc înfiinţate numai cu scopul de a ascunde activitatea de intermediere ilicită de forţă de muncă, de emiterea de facturi finale pentru operaţiuni inexistente cu scopul de a permite firmelor să nu plătească impozitele şi să justifice ieşirea de sume în contabilitatea firmelor italiene restituindu-le apoi „la negru”. În plus avea rol de curier pe timpul călătoriilor în România pentru restituirea sumelor indicate în facturile pentru operaţiuni inexistente.
D’Errico, potrivit acuzării, l-ar fi ajutat pe Otescu în gestionarea părţii contabile, întreţinând relaţii cu firmele pentru calcularea zilelor de muncă, pentru emiterea facturilor şi efectuând călătorii în România pentru restituirea „la negru” a sumelor.
Di Donato, Di Bartolomeo, Di Meo şi Salvatore, ca executanţi ai lucrărilor post-seism, se ocupau de garantarea unei cereri de forţă de muncă constantă în timp, pentru a obţine avantaje sub forma emiterii de facturi pentru operaţiuni inexistente, pentru a justifica ieşirea din contabilitate a unor sume, apoi reintrate „la negru” pentru a fi reinvestite în activităţi economice şi speculative.
50 de euro pe zi
«Este vorba de una dintre primele anchete din Italia în materie de exploatare a lucrătorilor şi de autoreciclare, norme introduse recent în sistemul penal italian, care au necesitat un angajament important şi din acest motiv mulţumesc carabinierilor», a spus procurorul districtual antimafia din L’Aquila, Fausto Cardella, pe timpul întâlnirii cu presa pentru a ilustra detaliile operaţiunii „Social Dumping”.
«Ancheta a luat viaţă în urma unui denunţ al Cgil dar nu este întâmplătoare, se încadrează într-un proiect de protecţie a legalităţii în activităţile ce ţin de reconstrucţia post-seism – a adăugat procurorul.».
«Lucrătorii erau retribuiţi cu 50 de euro pe zi fără concediu medical, zile libere, ore suplimentare, concedii. Încercau să lucreze chiar şi în stare de sănătate precară şi nu li se dădea posibilitatea să se trateze, lipsindu-le documentele pentru a beneficia de serviciul naţional de sănătate», a spus Simonetta Ciccarelli, care împreună cu Antonietta Picardi se ocupă de anchetă.
«Prezenţa de firme care operează într-o asemenea situaţie de ilegalitate pe şantierele pentru reconstrucţie operează o distorsionare puternică a pieţei. Anchetaţii spun într-o înregistrare „dacă merge astfel vom continua până în 2016” şi din acest motiv trebuiau opriţi», a adăugat Ciccarelli.
Antonietta Picardi a explicat: «Am pus în acţiune o serie de competenţe şi capacităţi profesionale intersectate între ele, precum cele ale carabinierilor de la Nucleul Inspectoratului de Muncă şi numai datorită lor am reuşit să înţelegem care era mecanismul „detaşării comunitare” care era utilizat».
Comandantul provincial al Carabinierilor, colonelul Donnarumma, a evidenţiat că „măsura emisă de judecătorul pentru investigaţii preliminare este una foarte puternică deoarece cuprinde şi aspectul asociativ în privinţa inculpaţilor. Reconstrucţia trebuie să fie inspirată şi din valori etice. Câteva pasaje evidenţiază gradul de cinism al subiecţilor interesaţi având în vedere interesul lor de a se îmbogăţi, trebuie subliniată cu bucurie capacitatea de a fi reuşit să-i oprim. Fără lucrători oraşul nu va putea fi reconstruit însă noi trebuie să ne uităm la exploatare, să o oprim e motiv de mândrie», a afirmat colonelul.
Interceptări cutremurătoare
«Muncă, muncă, săptămâna aceast am lucrat atât de mult încât am crezut că mor. Mi-a fost două zile rău, tuseam, nu reuşeam nici măcar să dorm noaptea. Lucrezi ca prostul, transpiri şi apoi stai pe loc când e pauza. Aduc acasă mâncare însă nu o pot mânca de frig ce e».
Această conversaţie, interceptată de carabinieri, exprimă disperarea pentru condiţiile de muncă cu care trebuie să convieţuiască lucrătorii. Iese în evidenţă mereu, din conversaţii, o clară exploatare a condiţiilor de necesitate ale persoanelor în dificultate.
Lucrătorii trebuiau să accepte totul pentru a evita concedierea. De exemplu, nu li se plătea nimic nu numai dacă erau bolnavi, ci şi dacă nu puteau merge pe şantiere din cauza vremii proaste sau a restricţiilor impuse de autorităţi pentru diverse festivităţi, cum ar fi Manifestarea vânătorilor de munte. Un eveniment grandios, însă unuia dintre anchetaţi nu i-a plăcut. «Ne mai lipseau c…. ăştia de vânători de munte», comentează într-un apel telefonic. Din acte se confirmă că unii au trebuit să fie la muncă şi de 1 Mai.
Unul dintre muncitori povesteşte că trebuie să meargă la muncă cu mâna umflată şi că este răcit. De fapt nu mai are deloc bani pe card şi pentru a câştiga trebuie să stea pe şantier. Soţia îi spune să ia un medicament însă nu-l poate cumpăra fiindcă nu are reţetă şi acces la sistemul sanitar.
Ameninţările şi mustrările caracterizează viaţa acestor muncitori români. Un şef de şantier, în mod evident autorizat, promite pedepse pentru comportamentele neîmpărtăşite de el. «V-aţi dus opt acasă», ameninţă, «şi lemnul l-aţi lăsat acolo. Faceţi mereu cum naiba aveţi chef, data viitoare veţi sta acasă o săptămână, aţi înţeles?».
Cu siguranţă nu se utilizau jumătăţi de măsură. «Am venit să te trimit de aici pe tine şi pe ăla… asta mi-au spus că trebuie să trimit de aici patru dintre voi».
Bineînţeles din când în când unii aveau curajul de a protesta în faţa lui Nicolae Otescu «Nico, ţi-ai bătut joc de noi», spune un muncitor, «ori ne dai banii ori du-te … Nu mai lucrăm ca să faci tu bani. Dacă nu pui banii la timp… te duci la puşcărie».
Puţin probabil ca acest muncitor să fi lucrat cu acei oameni. Aşa cum este puţin probabil să fi fost plătit.
Ameninţaţi şi intimidaţi
Anchetele au scos la suprafaţă cum erau exploataţi muncitorii, sub constanta ameninţare de a fi concediaţi sau în orice caz de a nu fi chemaţi să lucreze ca pedeapsă timp de o săptămână. Muncitori ameninţaţi, intimidaţi, din cauza nevoii lor de a munci. Potrivit cercetărilor, toate acestea s-ar fi întâmplat prin intermediul unei sistematice retribuiri în mod evident necorespunzătoare contractelor colective naţionale, „având în vedere diferenţa dintre cantitatea şi calitatea muncii şi retribuţia primită”, cu o sistematică retribuire sub plafoanele salariale din sector prin plătirea unui salariu zilnic de 50 de euro pentru o zi lucrătoare de 10 ore (în loc de 8), salariu pe care Otescu îl plătea muncitorilor, deşi primea suma de 110 euro pentru fiecare zi de lucru a fiecărui muncitor.
Firmele în egală măsură exploatau activitatea de muncă, plătind un cost al muncii de 50% din ceea ce ar fi trebuit să plătească în cazul utilizării unui lucrător angajat regulamentar.
Firmelor ale căror administratori au ajuns în închisoare le-au fost încredinţate lucrări privind activitatea de reconstrucţie post-seismică din oraşul L’Aquila şi din alte localităţi, cu o valoare de 22,5 milioane de euro.
Anchetele efectuate de carabinierii au durat circa un an şi jumătate. Toţi arestaţii sunt acuzaţi de asociere în scopul comiterii de infracţiuni fiindcă – se citeşte într-un pasaj al mandatului de arestare preventivă – „se asociau între ei cu scopul de a comite o serie nedeterminată de infracţiuni fiscale şi autoreciclare, de asemenea intermediere ilicită şi exploatare a muncii”. „În particular anchetaţii (în anchetă nu există alţii, cel puţin pentru moment – n.r.) au format o complexă organizaţie în care Nicolae Otescu şi Antonio D’Errico prin intermediul firmelor româneşti administrate de ei, Ni-To Costructii Civile srl şi To-Ni Roit Edilizia srl, le-au procurat lui Francesco Salvatore, Panfilo Di Meo, Massimo Di Donato şi Giancarlo Di Bartolomeo şi firmelor administrate, şi în fapt, de aceştia Meg srl, Salvatore & Di Marco srl, Salvatore & Di Marco şi C Snc şi consorţiul Sulter Scarl, forţă de muncă cu preţ scăzut de naţionalitate română”, „justificându-i în mod formal prezenţa prin recurgerea la contractul de detaşare comunitară, aplicat în totalitate fără respectarea cerinţelor, subterfugiu pus în act – explică judecătorul – cu scopul de a ascunde atât intermedierea de forţă de muncă cât şi exploatarea muncitorilor”.
Atât D’Errico cât şi Otescu pe timpul unui control al Gărzii de Finanţe (primul de pe 28 februarie 2015, altul pe 1 mai) au fost găsiţi în posesia unei consistente sume în numerar, în total circa 36.000 de euro. Ambii se întorceau în Abruzzo din România.