Împreună cu Marius Ungureanu, un român care a fost nevoit să își părăsească casa după cutremurele de săptămâna trecută (despre care am scris AICI), ne-am deplasat într-o zonă cu puține case, o mică așezare care ținea tot de Piave Torina. ”Am să vă fac cunoștință cu un văr de-al meu. Tații noștri sunt frați gemeni. O persoană care e extrem de atașată de locurile de aici. Nu vrea să plece nici în ruptul capului. Are animale, e vânător, are licență. Are niște câini pe care nu i-ar lăsa pentru nimic în lume. ” mi-a spus Marius.
Împreună cu vărul lui Marius era un alt român, cu un copil, o fetiță. Nici el nu pleca, e hotărât să rămână în Italia, chiar dacă frica e mare. Nici Anglia sau Germania nu mai sunt variante bune în opinia lui: ”În Anglia dorm câte 15 într-un apartament și e tot mai puțin de muncă”. Soția sa lucrează la singurul restaurant din zonă, care nu a fost închis și asta îl tine legat de mica localitate.
Vasile Ungureanu are 35 de ani, este originar din Piatra Neamț. Lucrează în Italia din 2000, iar de mai bine de 9 ani trăiește și muncește lângă Piave Torina. Nu se gândește nici în ruptul capului să plece de acolo. ”Dacă aș pleca ar trebui să-mi las animalele, așa ceva nu pot să fac. Am trei câini de vânătoare, de care sunt foarte atașat. Exclus să plec.”, ne-a spus el.
De câteva zile doarme în mașină. Nu vrea să mergă în altă parte. ”Dorm în mașină, e bine așa, nu mă pot îndepărta. Astept momentul să începem construcția de case de lemn. Am vorbit cu patronul la care lucrez. Am lucrat deja la una, aici lângă mine, la o familie. Se face destul de repede, cât de curând mă apuc și de a mea”, a completat el.
”Te gândești poate să te întorci în România?”, l-am întrebat și pe el. ”Nu există așa ceva. M-am integrat prea bine aici, iubesc locurile astea. Cunosc pădurile astea foarte bine, le-am bătut la pas. Mi-am luat și licență pentru vânătoare, am animalele mele aici…exclus așa ceva”, a spus el.
”În plus, nu mai am nici documente românești. Cartea de identitate a expirat demult. Ca să mă întorc acasă ar trebui să trec pe la consulat sau ambasadă, să mi le refac”, a completat el.
Cel de-al doilea român pe care l-am întâlnit în acea zonă se numește Florin Benchici, 36 de ani, și el originar din Piatra Neamț.
”Cum a fost la cutremur?”, l-am întrebat. ”Păi la ultimul, cel mare, de duminică, intrasem în casă, chiar dacă fusese declarată ”inagibilă”. Mă dusesem să îmi fac o cafea, la sobă, ca la noi. Când a început să se miște totul am ieșit urgent afară și am văzut cum era zgâlțâită mașina în care stăteau soția și fetița. O imagine cutremurătoare, să vezi cum o mișcă atât de tare. Ești neputincios, nu ști ce să faci, cum să reacționezi. O experiență teribilă…”, a povestit Florin.
”Ce faci acum? Nu te muți în zonă sigură, la vreun hotel sau camping”, l-am întrebat. ”Deocamdată nu. Ne ține faptul că soția are un loc de muncă. Restaurantul unde lucrează nu a suferit daune și funcționează. E singurul din zonă. Sunt mulți clienți, e multă muncă. Nu plecăm deocamdată, chiar dacă dormim în mașină. Poate se vor construi case de lemn și ne vom relua viața normală”, a răspuns el.
”Te-ai gândit să te reîntorci în România sau să pleci în altă țară”, l-am mai întrebat. ”Unde să plec? În Anglia sau Germania unde acum e ca în Italia din urmă cu 20 de ani? Acum și acolo e jale, dorm câte 15 într-un apartament, salariile au scăzut, locurile de muncă sunt tot mai greu de găsit. Stau aici deocamdată. Ce pot face?”, a completat Florin.
Andi Rădiu
[email protected]
Citește și:
Români sinistrați după ultimul cutremur din Italia. «Ne-am gândit în primul rând la copii»
Studenți români de la Universitatea din Camerino, repatriați după cutremur
Drama unui român infirm din Muccia, oraș lovit de cutremur: «În România aș fi fost mort de mult!»
