N-au nimic, vedeți-vă de treabă! Pentru Ministerul Sănătății, sindromul Italia, complexul de simptome de care suferă româncele întoarse de la muncă din străinătate, nu există. Indiferent că sunt sute de femei care și-au pierdut mințile muncind 24 de ore din 24, 365 de zile pe an, simptomul nu poate intra în registrele oficiale ale medicinii românești.
Cu ceva timp în urmă, deputatul PNL Mugurel Cozmanciuc a interpelat-o pe Sorina Pintea, Ministrul Sănătății, cu privire la gestionarea tratamentului „Sindromului Italia”.
«Despre ,,Sindromul ltalia” a început să se scrie din ce în ce mai des în ultimul timp, după ce mai mulți specialiști au încercat să tragă numeroase semnale de alarmă. „Sindromul Italia” definește o patologie despre care unii psihiatri spun că ar fi specifică femeilor din Europa de Est care muncesc în străinătate.
Recent, un medic specialist psihiatru a declarat că „aproximativ 5% dintre pacientele internate la lnstitutul Socola din lași în 2017 sunt femei care au lucrat în Italia”.», spune deputatul în interpelare, după care citează o știre recentă despre acest sindrom:
„În anul 2017, aproape 5% dintre pacientele internate la Institutul Socola s-au întors din Italia cu simptome psihiatrice ce au necesitat tratament de specialitate. Italia este una dintre destinaţiile preferate de româncele plecate la muncă după 1989, iar serviciul lor a implicat de cele mai multe ori îngrijirea bătrânilor cu tulburări neurologice şi psihice, activitate care în mod normal necesită o pregătire de specialitate. Îngrijirea acestor bătrâni implică multe ore de muncă şi chiar supraveghere permanentă în cazurile celor imobilizaţi la pat. Multe dintre femeile plecate în străinătate nu au un program clar de muncă, nu au contract de muncă. Toate aceste condiţii, în timp, generează surmenaj şi suprasolicitare. Fiecare individ aparţine unui mediu socio-cultural cu care se identifică, iar trecerea la un alt mediu poate conduce la dificultăţi serioase de adaptare. Fenomenul a fost pus în evidenţă în anul 2005 de doi psihiatri ucraineni şi a fost preluat, mai târziu, şi de către specialiştii psihiatri români. Acest fenomen nu este considerat o patologie, nu a fost introdus ca diagnostic în tratatele de specialitate. Sindromul Italia nu este un sindrom depresiv, el reprezintă un fenomen medico-social ce include pacienta cu tulburări psihice şi familia acesteia rămasă în România. Fenomenul poate îngloba familia extinsă a pacientei. Dacă în România familia nu primeşte sprijin complex şi dacă în Italia condiţiile de muncă nu sunt corespunzătoare, se va putea vorbi în viitorul nu prea îndepărtat despre ”Sindromul Italia” ca patologie, şi nu ca fenomen medico-social”, concluzionează dr. Petronela Nechita.”, arată deputatul în interpelare.
Ministrul este rugat să explice dacă au existat raportari la nivelul ministerului cu privire la ,Sindromul Italia’ și dacă există și alte unități medicale unde sunt tratați pacienți cu probleme psihice unde s-au diagnosticat cazuri de pacienți cu ,Sindromul Italia”. În fine, care crede ministrul Sănătății că ar fi soluțiile pentru a rezolva această problema?
De la ministerul Sănătății a răspuns un secretar de stat, Dan Dumitrescu, care a negat că ar fi vreo problemă. Sindromul Italia NU EXISTĂ!
«Stimate domnule deputat,
Referitor la întrebarea/interpelarea dvs. privind „cum este gestionată apariția Sindromul Italia”, vă comunicăm următoarele:
Ceea ce a căpătat numele „sindromul ltalia” reprezintă rezultatul cercetării socio-antropologice întreprinse de două cercetatoare din Udine (Italia) care s-au deplasat la Institutul de Psihiatrie SOCOLA (lași) și au discutat cu personalul medical din această unitate.
Din câte a rezultat și din discuțiile purtate eu d-na Prof. Dr. Roxana Chiriță, acest „sindrom” nu reprezinta propriu-zis o problemă ce poate deveni medicată (un episod depresiv), el recunoscând complexe origini psiho-sociale.
Ca atare nu se regăsește în nosografia psihiatrică respectiv, în clasificarea internaționala a bolilor elaborată de OMS (ICD 10).
Toate spitalele de psihiatrie și sectiile de pshiatrie din spitalele generale din Romania raporteaza numarul de persoane care au fost extemate cu codul de diagnostic din ICD 10, unde „sindromul Italia” nu se regăsește.
Drept urmare activitățile menite să atenueze efectele acestui „sindrom” ar presupune măsuri la fel de complexe la nivelul celor trei paliere bio-psiho-social.
Cu deosebita consideratie,
SECRETAR DE STAT, Dan Dumitrescu”
De fapt, secretarul de stat face o mare confuzie. Termenul de „sindormul Italia”, așa cum se spune și în interpelare, datează din 2005. În perioada 21 – 28 ianuarie 2018, la Institutul de Psihiatrie „Socola“ au venit medici din Udine pentru a STUDIA femeile internate cu acest sindorm, nicidecum pentru a-l boteza cu numele de „sindormul Italia”.
Conform unor date statistice de la Socola, în anul 2016 au fost internate 3.384 de femei care sufereau de depresie, din care 5% au putut fi încadrate în acest sindrom, iar anul trecut, numărul femeilor internate cu depresie s-a menţinut aproximativ la fel, fiind vorba despre 3.177 de cazuri, din care 5% prezentau semne certe ale acestui sindrom.
„Sindromul Italia“ se defineşte ca o patologie psihică specifică femeilor care migrează din Europa de Est pentru a lucra ca asistenţi familiali, şi care se extinde în mod ocazional către copiii pe care îi lasă acasă. Aceste femei nu reuşesc să se adapteze, nu cunosc limba, le este dor de familie, de ţară. Ele ajung în spitale de psihiatrie cu depresie sau psihoze delirante şi trăiesc cu teama că sunt urmărite, persecutate şi au senzaţia că cineva chiar încearcă să le ucidă. De asemenea, unele dintre acestea ajung să sufere de „Sindromul Italia“ după ce îşi pierd locul de muncă obţinut cu greu în străinătate.
Medicii susţin că, de multe ori, primele simptome care apar sunt doar fizice, fără să fie o legătură aparentă cu o tulburare psihică, apărând dureri de spate, de membre, tulburări gastrointestinale, de somn sau modificări de apetit. „De asemenea, femeile se simt foarte obosite şi li se pare imposibil să ducă la capăt chiar şi cea mai banală activitate. Ajung să vorbească despre lipsa oricăror emoţii, despre o «goliciune» interioară şi despre senzaţia unei apăsări permanente în piept“, explică specialiştii.
Pentru Ministerul Sănătății, această boală nu există, femeile care vin din Italia sau din alte țări direct la psihiatrie nu sunt considerate atât de importante pentru a fi tratate corespunzător.
Sorin Cehan
