Savinca Moldovan lucrează de 10 ani în Italia, la Alessandria, ca badante în familia Berta. Mai întâi a îngrijit-o pe bătrână, apoi, după moartea acesteia, s-a ocupa de fiul ei, Paolo Berta, persoană cu diabilități, care este și liderul PD din consiliul local. Savinca a plecat în concediu de odihnă și a fost prinsă de criza coronavirusului în România, și acum nu mai reușește să se întoarcă în Italia. Ea a fost înlocuită, pentru perioada cât trebuia să fie plecată, de Mărioara Costea, o prietenă din același oraș natal, Năsăud. Mărioara (în fotografie, alături de Paolo Berta), la rândul ei, trebuie să se întoarcă în România, dar nu are cum.
Radiogold.it a publicat scrisoarea Mărioarei, care a explicat situația.
„Locuiesc în Năsăud, România și lucrez într-un centru pentru copii autiști și cu alte patologii cognitive grave, o activitate pe care o iubesc și de care sunt obligată să stau departe, în actuala urgență de sănătate. Dar situația mea este în continuare complicată de circumstanțele pe care le voi povesti acum.
Locuiesc la o sută de metri de casa lui Savinca Moldovan, de care sunt legată de o lungă prietenie. Iar prietenia mea cu Savinca m-a determinat să trăiesc experiența pe care vreau să o împărtășesc.
De peste zece ani, Savinca lucrează în Italia, în Alessandria și a asistat-o pentru prima dată pe Lucia, mama lui Paolo, iar când a decedat în 2012, a avut grijă de fiul ei. De fapt, din cauza unei scufundări în 1980, Paolo a suferit leziuni permanente la membrele inferioare și superioare, cu consecința dependenței completă de un ajutor de sprijin pentru principalele funcții zilnice ale vieții.
Condiția dificilă necesită gesturi fundamentale de îngrijire care necesită nu numai cea mai mare atenție, ci și o empatie reciprocă fundamentală, indispensabilă pentru ca această sarcină delicată să fie eficientă, atât de cei care îi oferă, cât și de cei care îi sunt destinatari.
Timp de douăzeci de ani, această îngrijire specială a fost efectuată de mama Lucia, apoi susținută de Nidia timp de 12 ani și, în final, de Savinca, din 2012 până astăzi. Delicatetea rolului de asistent la nevoile vitale ale unei persoane cu quadriplegie necesită nu numai competența în gestionarea manevrelor delicate, ci și o sensibilitate specială și stabilirea unei anumite armonii. Toate acestea se complică în planificarea perioadelor legitime de odihnă, când căutarea unui înlocuitor adecvat devine o sarcină dificilă!
Eu, tocmai în virtutea îndelungatei prietenii cu Savinca, a sensibilității mele, a unei predispoziții la grijă și a încrederii pe care Paolo mi-o acordă de când ne-am întâlnit, de câțiva ani, când are nevoie de un perioada de odihnă sau trebuie să se întoarcă în România unde locuiește familia sa, o înlocuiesc profitând de perioada mea de vacanță, pentru a mă dedica acestui rol delicat de îngrijire.
În februarie, Savinca a fost supusă unei intervenții chirurgicale, după care medicii i-au prescris o perioadă de odihnă adecvată pe care și-a aranjat-o alături de familia sa din România. Prin urmare, în această situație, Savinca mi-a cerut ajutorul pentru a-l susține pe Paolo și am acceptat să o înlocuiesc pentru o lună.
Acum, însă, atât revenirea lui Savinca în Italia, cât și întoarcerea mea în România sunt blocate din cauza situațiilor de urgență pentru sănătate, iar perioada de ședere ulterioară aici afectează grav situația generală a vieții mele, cu riscul de a-mi pierde locul de muncă. Iar băieții „mei” îmi lipsesc și mă așteaptă.
În această perioadă petrecută cu Paolo, împreună cu Denny – asistentul care, cu sprijinul său prețios, îi permite lui Paolo să desfășoare activitatea politică de consiliermunicipal din 1990 și să prezideze, în mod voluntar, Asociația IDEA – am învățat-o pe Liana această importantă activitate de îngrijire. De fapt, Liana va avea grijă, împreună cu Denny, să-i garanteze lui Paolo îngrijirea de care are nevoie, tot în așteptarea perioadei de carantină pe care Savinca va trebui să o respecte la întoarcerea sa.
Prin urmare, prin faptul că mi-am îndeplinit „misiunea” aici cu angajament și maximă dăruire, am o nevoie absolută să mă întorc. Se apropie și o perioadă specială – Paștele ortodox, duminică 19 aprilie – și îmi doresc să pot îmbrățișa din nou familia mea, pentru a putea relua viața și munca mea printre copiii „mei”.
Recurgând în mod evident la toate precauțiile pe care le impune momentul particular. Savinca așteaptă și călătoria opusă pentru a se întoarce la Paolo, unde locuiește și lucrează. În plus, timp de o lună a primit scrisoarea care îi atesta cetățenia iminentă italiană pe care o va obține după ceremonia jurământului care o așteaptă.
În această dublă călătorie, prin urmare, există multe povești, multe vieți care așteaptă o schimbare.
Prin urmare, mă îndrept spre cei care pot decide soarta oamenilor, cu speranța că vor avea la bază vicisitudinile celor care se confruntă cu situații delicate și dificile, pentru care o soluție devine din ce în ce mai urgentă zi de zi și nu mai poate fi amânată.”
„De mai bine de o lună, am scris și am vorbit cu ambasadele italiene, române, slovene, maghiare, unitatea de criză de la Torino și Roma, ministerele de externe italiene și române, fără a putea să-mi repatriez asistenta”, a declarat și Paolo Berta, cu speranța că situația se va debloca.
Înscrie-te pe pagina noastră de Facebook: GAZETA ROMÂNEASCĂ