Români în Italia – Sunt româncă și caut casă în Florența – Roxana, o româncă din Italia își povestește aventura de a căuta o casă de închiriat la Florența. De regulă, agențiile imobiliare îi închid telefonul când aud că este româncă. În cel mai bun caz, i se oferă posibilitatea de a locui în casa unui bătrân pe care să-l îngrijească.
Sunt româncă și caut casă în Florența
„De o lună caut o casă și am primit doar refuzuri. Când descoperă că sunt româncă, îmi oferă adesea să merg să locuiesc cu o persoană în vârstă pe care să o îngrijesc”, a povestit Roxana pentru Corriere Fiorentino.
„Bună, sun pentru anunțul casei de închiriat din Gavinana”. Agentul este fericit, răspunde entuziasmat. „Da, excelent! Foarte bine”. Vrea să facă imediat o programare. „Care e numele tău?”. Ea răspunde: „Roxana”. Agentul nu înțelege. „Roxana cu ICS”. „Roxana Iftime”. „Ehhh???”.
Numele de familie sună străin, într-adevăr este străin, pentru că Roxana, fluentă în italiană cu un non-accent care ar putea suna vag din Marche, s-a născut în România. Agentul imobiliar nu înțelege și cere literele pe rând. „Imola Firenze Torino Imola Milano Empoli”. În acel moment ea o întreabă de unde vine. „România. Dar locuiesc în Florența de 11 ani”. Agentul închide telefonul și multe salutări.
Discriminare la Carrara, o româncă nu găsește casă de doi ani. „Nimeni nu închiriază unui străin”
„Când descoperă că sunt româncă, îmi oferă adesea să merg să locuiesc cu un bărbat în vârstă de care să am grijă.”
Roxana are treizeci de ani, este lucrător cultural în diverse realități teatrale ale orașului. Are și propria ei firmă, unde este director. Caută o cameră sau o garsonieră sau o casă de împărțit cu alte persoane. Filtre de căutare extinse. Ca gamă de prețuri: de la 300 la 850 de euro pe lună.
Coșmarul găsirii unei locuințe decente în Italia: ”Ești străin? Nu-ți închiriez casa”
Cu toate acestea, nicio agenție nu vrea să vă închirieze vreodată. Întrebată ce face, se încadrează în categoria de „operator cultural”, dar sună mai degrabă a „artist”. Care este în mod tradițional (dar nu neapărat) sinonim cu „fără bani”. Roxana este străină, este singură, face o meserie considerată atipică. „Când descoperă că sunt româncă, îmi oferă adesea să merg să locuiesc cu un bărbat în vârstă de care să am grijă. Nici nu am de gând să-i spun că asta nu se numește „chirie”, se numește îngrijire, și e ceva pentru care primești un salariu, pentru orice eventualitate”.
O lună de refuzuri
Ceea ce a trăit Roxana este „o lună de refuzuri repetate, întrebări stupide, replici rasiste despre originea mea, despre munca pe care o fac, despre presupusa mea incapacitate de a plăti chiria doar pentru că lucrez pe cont propriu și nu cu contract pe termen nedeterminat.”
A fost o lună „lungă și demoralizantă”. Cel mai rău moment este «când sunt nevoită să dictez numele de familie cu numele orașelor. Ortografia este egală cu rasism. Toate agențiile spun „vă sunăm înapoi” și nu mai sună nimeni”. Roxana este fericită să locuiască în Florența. S-a îndrăgostit de acest oraș și nu vrea să-i pună pe toți în aceeași oală. Dar „există o problemă pe care nu o abordăm, pentru că ne este frică de cuvântul „rasist”. Dar există prejudecăți”. Pe scurt, reflectă ea, „nu suntem rasiști, dar…”.
Româncă din Italia, judecată pentru RASISM. ”Mergi să vinzi la piață, nu poți fi medic”
