La Repubblica o intervievează pe Catrinel Menghia, care în Italia și-a luat numele de artistă Catrinel Marlon, model și actriță româncă, protagonistă a fimului „La città ideale”, film care marchează debutul regizoral al actorului Luigi Lo Cascio.
Model, pasionată de fotografie, fostă gimnastă, patru limbi vorbite, a jucat în trei filme deja. Acum este distribuită în cast-ul serialului C.S.I. Las Vegas.
Luigi Lo Cascio (foto), de 46 de ani, este un actor italian de teatru și cinema. În 2000 a câștigat premiul David di Donatello, ca cel mai bun actor protagonist în filmul „I cento passi”. A jucat în 18 filme, și debutează ca regizor în 2012 cu „La città ideale”, film prezentat la Festivalul de la Veneția. Protagonista filmului este Catrinel Marlon. Pentru a o avea în film, regizorul a schimbat scenariul.
„M-am născut în România dintr-o familie de atleți, tatăl meu a fost campion național la 400 de metri garduri și mama mea era o gimnastă care a studiat în școala de unde provenea Nadia Comăneci. Când m-am născut, mama mea avea 17 ani și visa pentru mine un viitor de sportivă. Am început la trei ani cu gimnastica, dar la șase ani și jumătate eram deja prea înaltă pentru a continua. Mi-au spus că nu aș fi ajuns nicăieri. Mi s-a rupt sufletul. Am trecut la atletism, spre bucuria tatălui meu. Am continuat cu activitatea sportivă până la 16 ani când a trebuit să întrerup pentru că activitatea în modă devenise foarte solicitantă”.
Cum ați devenit model, între timp?
„În jurul vârstei de 16 ani nu mai reușeam să mă antrenez, vroiam să lucrez cu orice preț și să-mi ajut părinții pentru că situația de acasă nu era ușoară. I-am cerut tatălui meu să merg la București. (…) M-am mutat la București când încă nu eram majoră. Și m-am lăsat de atletism”.
Care este primul lucru pe care l-ați făcut cu banii câștigați?
„I-am dat pe toți părinților mei. Am făcut publicitate pentru Coca-Cola și mi-au dat 500 de euro, chiar cred că m-au păcălit… Dar astfel am început. Le-am dăruit ceva bani alor mei și i-am făcut să creadă că munca era frumoasă și nu-mi era greu”.
Dar de fapt?
„În realitate pentru mine a fost un șoc. Nu vorbeam engleza, nu m-am uitat niciodată la televizor pentru că ai mei mi-l interziceau. Nu citeam ziarele. Eram împreună cu o altă fată româncă care acum trăiește la New York și apare în toate revistele de modă cele mai importante. Nu aveam bani, agenția ne dădea numai 30 de euro pentru nevoile zilnice, era primul an cu moneda euro și numai biletul de autobuz costa trei. Știam că în România bisericile ortodoxe dădeau de mâncare săracilor și mergeam să căutăm aceste biserici. Nu ne rușinam, nu ne păsa de nimic. Eram două fetițe. A fost o experiență dificilă dar a fost lansarea mea”.
Sunteți protagonista primului film regizat de Luigi Lo Cascio, La città ideale. Cum a fost?
„Cu Lo Cascio a fost prima mea audiție importantă. în realitate el nu voia o străină. Mi-au spus „du-te, oricum nu te vor lua niciodată, dar nu te descuraja, este o experiență cu un mare actor”. Am ajuns la Roma și el a înțeles imediat că nu eram italiancă. Eu am inventat că aveam rude la Asti. Era foarte, foarte rece, îmi producea frică. După audiție, și-a schimbat atitudinea. Era foarte satisfăcut, știam asta chiar dacă nu-mi spusese. M-am întors la Milano și Luigi m-a făcut să revin la Roma de trei sau patru ori”.
Cum s-a convins până la urmă?
„Când m-am întors la Roma pentru a patra oară, mi-a spus că îi plac dar că accentul e o problemă. Eu vroiam acel rol cu orice preț, am încercat să-l conving că o italiancă înaltă cum căuta el, care să fie actriță și nu model nu era ușor de găsit și l-am asigurat că-mi voi învăța rolul. Mi-a spus că-mi dă zece minute și după trebuia să-i vorbesc despre moarte. Îmi tremurau picioarele.”
”M-am întors la el prefăcându-mă liniștită, i-am povestit despre pasiunea mea pentru fotografie, de când merg la cimitir, și că pe timpul funeraliilor, în România, este o căsuță lângă biserică și morții nu sunt acoperiți, îi poți atinge, și eu fac poze pe ascuns. Apoi, odată ajunsă pe platourile de filmare, am descoperit că i-am povestit lucruri pe care el le-a scris pentru personajul meu, acela al unei fete străine care pictează lucruri care au de-a face cu moartea. Se vede că a fost vorba de destin”.
Nu vă e teamă că frumuseațea dvs. vă pune în umbră alte calități?
„În Italia frumusețea feminină place mult dar trebuie să fii atent, după ce ți-ai arătat latura sexy în mod absolut este necesar să arăți ce altceva poți face”.
Catrinel Menghia s-a născut la Iași în 1985. În noiembrie 2001 participă la concursul Ford Supermodel of the World Contest, unde se clasează pe locul al doilea. Acest rezultat îi conferă imediat popularitate în lumea modei. Este protagonista unor campanii pentru principalele case de modă, și devinde imaginea designer-ului Giorgio Armani. Din 2005 devine și imaginea casei franceze de lenjerie intimă Lise Charmel. A apărut în Cosmopolitan, FHM, Maxim, Elle și în Calendarul Peroni. După ce a urmat diferite cursuri de actorie, în 2011 începe cariera de actriță. în 2012 este în cast-ul Chiambretti Sunday Show, program de televiziune al postului Italia 1. Începând din același an, devine în Statele Unite imaginea Fiat. A fost căsătorită șase ani cu Massimo Brambati, fost fotbalist și agent sportiv italian, de care a divorțat la finele lui 2011.
