A dormit în Gara Centrală din Milano, dar acum ajută persoanele fără adăpost. Este povestea lui George Răzvan Şoptea, un român care în 2013 a plecat din ţară. Era foarte sărac. A ales să plece în Italia, unde viaţa nu a fost deloc uşoară la început, scrie Corriere della Sera.
Este zori, în tunelurile săpate sub șinele Gării Centrale. Afară este încă frig, este umed și întuneric, dar unii oameni fără adăpost și-au găsit adăpost acolo pentru noapte, cu cutii și saci de dormit. Sosește un bărbat, escortat de un polițist. Se numește George, este funcționarul firmei de curățenie. Se apropie de primul om fără adăpost care încă mai doarme. Se privesc, zâmbesc, se recunosc. Cel întins este poreclit «Primarul», altul este Simone și lângă pernă are o grămadă de cărți.
Un român de 56 de ani a fost găsit mort pe o bancă din apropiere de gara din Milano
Cu mulți ani în urmă dormea acolo și George, în aceleași locuri pe care astăzi le curăţă. Plecat din România, nu avea nimic. Emoția, acolo sub pământ, nu este mică. „Primarul” se ridică imediat, îl îmbrățișează și se întoarce spre ceilalți: „Toată lumea să se trezească, să adune toate cutiile pe care George a venit aici să le curețe, să ajutăm!”. Și apoi, întorcându-se către polițist, spune: „Suntem mândri de el”.
Povestea lui George este povestea multor români. În România a încercat în fel şi chip să se descurce. A lucrat ca ospătar, asistent bucătar, tăietor de lemne, fermier. În 2010 avea 29 de ani și un fiu de care trebuia să aibă grijă. Cu greu a reuşit să cumpere patru porci și doi cai, dar locuiaîntr-o casă dărăpănată plină de șobolani.
Pe 12 septembrie 2013, epuizat de o mie de dificultăți, a decis să plece: a vândut animalele, s-a despărţit de fiul său pe care l-a lăsat bunicilor și a plecat către Milano cu autobuzul. Pe atunci nu vorbea italiană, nu cunoștea pe nimeni, nu știa unde va dormi.
Prima noapte a petrecut-o într-un parc, pe furtună. «Odată am furat o pungă de pâine pe care o doamnă o lăsase pe jos, lângă gară. Mi-a fost prea foame », își pleacă ochii.
A dormit pe băncile gării și în tunelurile subterane pe care le curăță astăzi. Odată a încercat să se strecoare într-un adăpost din Via Sammartini, dar, disperat, a încercat să se sinucidă cu o frânghie. Psihologul care se afla în schimb în acea noapte a observat starea în care era şi a, vorbit cu el ore întregi. L-a întreabat ce vrea să facă cu viața lui. Iar el i-a răspuns: „Salvează-mă, pentru fiul meu”.
De atunci a început să ia contact cu voluntarii City Angels, care l-au luat sub aripă și de cei din Sant’Egidio. Apoi a intrat în contact cu Don Piero din parohia San Gioachimo și cu un angajat român al Ministerului de Externe al municipalității, care îl ajută cu codul fiscal și curriculum-ul. Giorgio spune acum: «Ei m-au salvat». Dar ei replică, pe bună dreptate: „Doar tu te-ai salvat”.
City Angels i-a oferit hainele potrivite pentru a face față unor interviuri. Companiile, după ce au auzit povestea lui, nu au avut încredere şi nu l-au acceptat. Dar la un moment dat a sosit şi oportunitatea.
Este luat în probă pentru a face curățenie în gară. Mai întâi două luni, apoi un contract pe un an și, în cele din urmă, un contract permanent. Câștigă încredere, își face o iubită, pe care o ajută se angajeze acolo. Cu timpul, a reușit chiar să cumpere o casă mică și să-și aducă fiul din România la Milano. Pe 7 octombrie i-au sărbătorit ziua de naștere.
