Doamna Rodica Mioara Bărbulescu, din Latina, a trimis pe adresa Redacţiei câteva poezii scrise de ea, pe care ne roagă să le publicăm.
“Sunt foarte bucuroasă că pot să citesc un ziar românesc în Italia, sunteţi o echipă minunată. Vă rog frumos să mă ajutaţi ca visul meu să devină realitate, prin publicarea poeziilor scrise de mine”- ne scrie cititoarea noastră.
Doamna Mioara ne mai roagă să-i transmitem, prin intermediul Gazetei, urările sale de “La mulţi ani” unei prietene dragi, Zaia, căreia îi doreşte “multă sănătate şi noroc în viaţă”.
Iată cele câteva poezii trimise “Nicuşor”, “Goe pistolaru”, “Străinul”, “Ghiocelul”, “Bătrân pribeag”. Poezia “Nicuşor” a fost tradusă de către autoare în limba italiană. Nota Redacţiei: am păstrat ortografia originală.
Nicuşor
Vine raţa de la baltă
Cu codiţa ridicată
Şi-a făcut un ouşor
Pentru domnul Nicuşor.
Nicuşor mic şi îngânfat,
Ouşorul nu la luat,
Supărat şi necăjit
Că răţuşca la gonit.
Mă răţuşcă mititică,
Nu fi rea ca o rândunică.
Eu sunt mic şi răsfăţat,
Şi vreau ouşorul fermecat,
Mac mac mac şi mac mac mac
Vreau cu tine să mă-mpac
Adumi oul fermecat
Şi de mine te ai scăpat.
Senioru Nicuşor
Viene Anatra dal lago,
Con coda alzado,
A fato un uovo,
Per senioru Nicuşor.
Nicuşor picolo i borioso,
Il uovo no lo preso,
Triste i rabbioso,
Perché anatra la cacciare via,
Il anatra picola,
Non fare mala come un rondine
Io sono picolo e capriccioso
I voglio uovo seducente,
Mac mac mac i mac mac mac
Volio pace con te
Portami il uovo seducente
Poi io me levado.
Bătrân pribeag
De peste dealuri, prin colbul alb al drumului
Păşeşte un bătrân cu un picior beteag.
Cu o desagă-n spate, se-nchină Sfântului,
şi plânge, şi se-ntreabă de ce-i pe drum pribeag.
E singur şi e tris, n-are unde să tragă
Doar drumul i-a rămas unde poate călca.
Nici casă nu mai are, familia lui dragă
La aruncat în drum şi nimeni nu-l mai vrea.
Ochii nu-l ajută, picioarul e beteag
Şi munca lui de-o viaţă copii au luat.
Şi ca să poată merge, se sprijină în toiag
Şi nimeni nu-l întreabă ce-l doar, ce-a mâncat.
Suflând din greu, bătrânul la cimitir ajunge
Pune toiagul alături şi cade în genunchi
Nu vede al cui mormântul e, nici pe cine plâge,
îşi strigă încet părinţii şi oftează din rărunchi.
Goe pistolaru
Goe pistolaru mă numesc,
şi cu pistolul mă mândresc
Nu sunt înalt şi nici voinic
dar am fată de bandit.
Unde merg, unde păşesc
Toţi de mine se feresc
Eu din priviri îi sfidez
Şi pe loc îl premiez.
Eu drumul mi-l urmez
Toţi în urma mea vorbesc.
De premiul pe care-l primesc
Goe pistolaru mă semnez.
Străinul
Până faci pe străinul, frate,
Picci carnea jumătate
Până faci pe străinul, mumă,
Picci carnea de pe mână,
Am crezut că o duc bine,
Cu străinul lângă mine
Am crezut că mă voi realiza
Cu banii pe care îi voi câştiga.
Eu în urmă când privesc,
De regrete mă izbesc,
Regret mult ce s-a întâmplat
Regret că de voi nu am ascultat.
Anii repede au trecut
Şi în viaţă am pierdut.
Măi străine, măi străine
Ai multă grijă de tine.
Ghiocelul
Stau pe geam şi tot privesc
Ghioceii cum înfloresc
Ghioceii înfloriţi
De bunica mea iubiţi.
Când acasă mă gândesc
Lacrimile nu se mai opresc
În urma mea când privesc
De multe regrete mă izbesc.
Doamne, nu fii supărat,
Că de tine nu am ascultat.
Tu în vis mi-ai dat de ştire
Că pe lume nu o duc bine.
Doamne, ai milă de mine
Să am viaţă m-ai senină
Doamne, unde te-ai afla
Fii mereu în calea mea.
Pâinea cât a fi de crudă,
Tot m-ai bine lângă rude.
Pâinea cât a fi de coaptă
Tot mai bine lângă mamă.
Citeşte şi
„Badante” din Torino, la al doilea volum de poezii
“Dar cu cine să închini, dacă eşti printre străini”/ Urarea unei “badante”
Cecilia din Perugia: Poezia, contra greutăţilor vieţii
