Săptămânalul monden “Chi” a realizat un interviu amplu cu Ramona Bădescu, unde artista româncă povesteşte experienţa ei într-o comunitate de romi români, în cadrul unui reality show difuzat în România- “Satra”.
Satra de la Sovata
Ramona a decis să povestească jurnaliştilor italieni experienţa ei de 24 de ore în tabăra de romi la Sovata, după ce în Peninsulă s-au declanşat polemici politice legate de moartea a patru fraţi români de origine romă, într-o baracă la periferia Romei. “Ramona Bădescu afirmă că este “rumena” cu “u”, tomai pentru a evita confuzia cu populaţia romă”- se arată în primul paragraf al articolului.
“Le-am curăţat copiii”
“Pentru mine, a fost ca un pariu pe care am vrut să-l accept, deşi aveam o mie de temeri şi 
prejudicii. Dar am decis să particip pentru că este necesar să înţelegi problemele, dacă vrei să le rezolvi, pentru că nu le poţi înţelege stând în fotoliu, la birou”- afirmă Ramona Bădescu, care continuă: “m-am îmbrăcat ca ei, am gătit pentru ei felurile lor de mâncare, le-am curăţat copiii, am dansat şi am dormit în paturile lor”.
Educaţia copiilor
Una din perplexităţii vieţii în “şatră” a fost, pentru artista româncă stabilită în Italia de 20 de ani, concepţia asupra educaţiei copiilor: “anumite lucruri pot părea naturale pentru noi, dar nu şi pentru ei: cum ar fi trimiterea copiilor la şcoală”.
“Mi-a lipsit baia”
Intrebată care au fost greutăţile cotidiene, Bădescu a explicat: “Mi-a lipsit o baie unde să mă pot spăla cu apă de la robinet.” Un alt lucru pe care Ramona l-a acceptat cu greutate a fost “supremaţia bărbaţilor”, pentru că în şatră, “mai întâi mâncau femeile, apoi bărbaţii”.
Lenjerie invidiată
Cele mai frumoase momente au fost, în schimb, cele petrecute alături de femeile rom, care au rămas uimite de “lenjeria mea intimă, drăguţă”, pe care au admirat-o când artista s-a schimbat, înainte de a merge la culcare.
In sfârşit, la întrebarea “cine nu vrea integrarea romilor, ei înşişi sau membrii societăţii care îi înconjoară?”, Ramona Bădescu răspunde: “jumătate şi jumătate, întotdeauna e dificil să accepţi pe cineva acasă la tine, care nu trăieşte aşa cum trăieşti tu”.
<–>
