Coșmarul unei lucrătoare românce a apărut într-un film documentar publicat de Corriere TV. În acest film este vorba de românca exploatată în sere și constrânsă la patru avorturi, pe care, pentru a-i proteja identitatea, ziariștii italieni o numesc Erika.
Povestirea unei lucrătoare agricole violată și sechestrată de propriul angajator
Până în zori mai e un strop de noapte. Din localitatea încă învăluită în întuneric o mulțime silențioasă se revarsă pe potecile deformate de gropi. În serele din Vittoria, în provincia Ragusa, se începe să se lucreze de dimineața devreme pentru că la ora 12 aerul arde și temperatura atinge 50 de grade. Și dacă este treabă se trudește chiar și 10, 12 ore pe zi.
Sunt 70% străini, fiindcă italienii costă mai mult. În total sunt 13.240, 4.349 sunt români, și dintre aceștia 1.800 sunt femei. Le-au numit «sclavele serelor», pentru că în afara salariului de foame, deseori suferă șantaje, presiuni, deseori adevărate molestări din partea angajatorilor care simțindu-se în siguranță, protejați de tăcerea câmpurilor și de condiția de totală subordonare a propriilor victime, ajung uneori până la molestare, sau chiar la viol.
Și ziua Erikăi (nume imaginar) începea dimineața foarte devreme. Lucra toată ziua, trudind pe rândurile de roșii, printre vinete și pepeni. Apoi seara, epuizată, trebuia să suporte aroganța patronului: «Eram acolo la întreprinderea sa de patru luni. A așteptat că fie singur, ca soția să fie departe, în localitate. Și apoi a profitat de mine».
Româncă abuzată timp de 9 ani de un sicilian
Are peste 45 de ani, chipul îi este consumat de trudă, ars de soare. Cu toate acestea Erika își păstrează dulcețea aproape adolescentină. Timp de șase ani a suferit în tăcere. Văduvă și mamă a șase copii rămași în România, cărora le trimite lunar aproape tot ceea ce câștigă, a trebuit să avorteze de patru ori: «De la el niciun ajutor, niciodată nici măcar un cuvânt de încurajare. Nici un câine nu se tratează așa».
Pentru a întrerupe sarcinile de trei ori s-a întors în România, o călătorie de 60 de ore cu autocarul. A patra oară a trebuit să se descurce singură, cu apă caldă, riscându-și viața. O situație care probabil le este comună celorlalte 94 de românce care în 2014 au decis să nu-și ducă până la capăt sarcina, un număr foarte mare dacă se ține cont că avorturile în rândul străinelor au fost 454 în total. «Mi-a părut foarte rău – povestește – dar nu puteam să-i păstrez. Cum puteam face? Am deja alți copii de întreținut».
Pe câmpurile din localitățile Vittoria, Santa Croce Camerina și Acate nu există transport public. Pentru fiecare deplasare, pentru medicamente, asistență juridică, lucrătorii străini depind de propriul angajator. Se crează o dependență absolută. Psihologică dar mai ales fizică.
«Pretindea să-mi controleze fiecare mișcare. Mă bombarda cu apeluri telefonice dacă nu mă găsea în camera mea», explică Erika. Într-o noapte, epuizată, a încercat să fugă: «De atunci nu mi-a mai dat pace, până când m-a găsit. M-a adus înapoi și mi-a arătat ranga cu care, mi-a spus, mi-ar fi spart fața. În aceeași noapte am fugit din nou, însă m-am împiedicat de sârma pe care a pus-o tocmai la ieșirea din baraca mea și m-am rănit. A doua zi, în seră, a văzut că am dureri. Și fără milă mi-a râs în față: ”Ce faci, nu lucrezi azi?”, mi-a spus».
Numai carabinierii de la unitatea din Ragusa au reușit să o salveze pe Erika de patronul său. Conduși de locotenentul David Millul, și datorită perseverenței comandantului Valenzisi, care a primit prima informație de la o sursă confidențială, au strâns probe și apoi au descins la întreprinderea bărbatului, acum arestat cu acuzația de viol și sechestrare de persoană. Povestea Erikăi, pe cât este de extremă, probabil nu este unica. Poveștile de violență și abuzuri suferite în sere sunt nenumărate. Dar sunt voci. Denunțurile sunt puține. Anchetele sociologice, reportajele din L’Espresso și din Corriere della Sera au aprins reflectoarele asupra acestei realități.
Prefectura din Ragusa a organizat o masă de discuții, însă forțele de ordine nu au putut face altceva decât să ia act de lipsa de colaborare din partea persoanelor direct implicate. «Comunitatea românească este extrem de rezervată», explică Giuseppe Scifo, secretar al Flai Cgil, și punct de referință «sindicală» pentru sute de lucrători agricoli din Vittoria și împrejurimi. «Este vorba de o prezență care s-a creat în ultimii ani – adaugă sindicalistul.
În registrele Inps din localitatea Vittoria, în 2006 erau înscriși 30-40 de lucrători români. În 2007 erau deja 1.200. Astăzi, în toate provincia, sunt 4.300». Închiși, neîncrezători în instituții, cu greu se deschid și își povestesc problemele. Pentru a-i aborda Cgil, în colaborare cu o asociație care lucrează tocmai în domeniul asistenței lucrătoarelor, a pus la dispoziție un microbuz care traversează câmpurile și însoțește femeile dintr-o parte în alta. Și de la o groapă la alta, de-a lungul străduțelor prăfuite care iradiază această imensă întindere de sere, au reușit să ia primele, dificile, contacte cu victimele.
